Lectură Akashică – Aton Ra

• Intenţia: este de accesare a vieţii lui Aton Ra; o viaţă a lui Sandrin/Ana
• Intenţia de lucru este să accesăm energiile profesor care ne duc spre Înalt, spre Absolut. Să ne  rugăm să vină şi să se împletească în noi, în viaţa noastră actuală, energiile noastre de suflet – sufletul nostru evoluat, acele cursuri de apă ale sufletului, care aparţin Sinelui Nostru Înalt (care suntem tot Noi, dar sunt mai evoluate). Să ne conectăm la ele şi să le lăsăm să curgă în sinele nostru actual din România 2017, ca să ne ajute, ca să ne înveţe, să ne ridice vibraţia, să ne înalţe.
• Mă plec în faţa lorzilor Cronicii Akashice, le mulţumesc pentru că văd uşa deschisă, mulţumesc pentru invitaţie şi urmez această cărare care duce la uşă. Păşesc pragul şi mă aflu într-o sală înaltă, uriaşă, iar în vârful sălii e un dom deschis, o fereastră ca la Şinca Veche, doar că domul e mult mai înalt şi arhitectural seamănă cu bisericile baroce (deci este o construcţie, un edificiu foarte înalt), iar dacă te uiţi în sus, dacă te înalţi, vezi nori, vezi îngeri, fiinţe de lumină proptite pe aceşti nori cu coatele, ca în picturile baroce şi renascentiste, care se uită la noi. Şi cu cât urci mai sus vezi raze de lumină, culori tot mai deschise.
• 
• Cerem acum să fim duşi acolo unde este optim pentru o lectură despre Aton. Aton este o viaţă a lui Sandrin/Ana, în sensul că o parte din sufletul meu a făcut înţelegerea de a se împleti în acea viaţă cu Aton ca fiinţă gazdă.
• Urmează vorbire şi un fragment de incantaţie într-o limbă necunoscută.
• Suntem pe o altă planetă unde vedem multe piramide care se pierd în zare. Peisajul este verde,  seamănă cu Egiptul antic de dinainte de deşertificare. E un peisaj agricol, fertil. Se văd şi cursuri de apă. Şi se văd nişte munţi, se văd şi nişte structuri în formă de merkaba dar mai elaborate, cum este Sri Yantra… Informaţia este că acestea sunt foarte sacre, practic la fel de sacre sau chiar mai sacre decât piramidele. Este un loc special unde vin cei care au ales o anumită cale, cei care au nevoie să fie informaţi pentru a merge pe o anumită cale: cei care vor fi preoţi.
• Urmează vorbire şi un fragment de incantaţie într-o limbă necunoscută.
• Şi văd o femeie cu părul negru, cu o tunsoare ca la egipteni. Este Sinele meu de atunci. Are desene pe piept, pe umeri, pe antebraţe… e pictată toată. Unghiile de la picioare sunt pictate în mai multe culori, sunt parcă sidefii. Ochii ei sunt nepământeni. Are nişte ochi nepământeni. Dacă un pământean s-ar fi uitat în ochii ei, l-ar fi scos din corp şi l-ar fi propulsat în alte dimensiuni, în alte spaţii. Sunt ochi care văd dincolo, în alte spaţii, dincolo de spaţiul nostru de dimensiunea a 3-a, văd multidimensional. Ochii ei au sclipiri de nestemate, în care dacă te uiţi vezi geometrie sacră, vezi Sri Yantra şi în adâncul celui de-al treilea ochi (în glanda pineală), dacă te conectezi cu al treilea ochi al ei …
• 
• Sri Yantra
• Urmează vorbire şi un fragment de incantaţie într-o limbă necunoscută…
• Pe umeri are şerpi care sunt simbol al puterii sale integrate. Este o zeiţă. Nobleţea ei depăşeşte imaginaţia. Centrarea ei, frumuseţea ei, echilibrul, înţelepciunea ei sunt nemărginite. Încarnările ei sunt pe tărâmuri vaste, în civilizaţii diverse, în lumi şi planete diferite.
• Are energie de felină. Dacă vrea se poate mişca ca o panteră. Poate sări şi 20 de metri. Dacă vrea poate merge atât de lin încât nici cel mai perspicace vânător, cu cel mai ascuţit auz n-ar putea-o auzi. Nici animalele sălbatice nu ar putea-o auzi. Dacă vrea se poate ridica prin bilocaţie la nori, la lună şi la stele… Dacă vrea poate călători pe spinarea vântului… Dacă vrea poate comunica mental cu orice fiinţă vie… cu orice animal… Poate privi prin ochii oricărei păsări, poate fi şaman, vindecător pe oricare planetă sau în afara lor, poate călători între stele. Iubirea ei poate fi nemărginită… Pauză, suspin…Şi înţelepciunea ei este fără margini.
• Steaua din capul ei începe acum să se rotească. Pe măsură ce se roteşte, vedem faţete de timp şi spaţiu şi vedem … (urmează vorbire şi un fragment de incantaţie într-o limbă necunoscută…
• Se numește Yvonna … Yvonna…
• Într-o zi la templul la care se obişnuia să fie venerată, în sensul că acolo ea îşi aducea învăţăturile şi vindecările, și energia ei de curăţare… energia ei sacră… Într-o zi la templul ei a venit un călător. Era un bărbat tânăr cu haine de felină, din piele de leopard, un om cu daruri deosebite, un căutător spiritual. Era cu sandale verzi, un toiag care avea în mâner o nestemată acoperită cu piele ca să nu se vadă, să i se deghizeze valoarea. Acest om avea o mare putere… Adunase mare putere prin disciplină, prin muncă, prin centrare. Preot format în munţii din vecinătate pe planeta aceea.
• Pare a fi pe Sirius, dar nu sunt sigură. Nu se simte a fi adevărat %. Vom vedea! La un moment dat a primit informaţia în meditaţiile sale că trebuie să vină la templul lui Yvonna. A îngenunchiat la templu şi şi-a depus darurile pe pământ. E vorba de flori, de scoici, pepite, de minereuri, cristale… S-a plecat în faţa ei şi i-a spus:
• – Yvonna, eu nu ştiu ce anume m-a făcut să vin aici, dar am făcut aşa cum mi-a spus Spiritul. Mă plec în faţa ta, onorez învăţătura ta şi te rog, dacă mă poţi ajuta să îmi arăţi de ce am fost adus aici, de ce am fost trimis aici, ca anume mi se incumbă de aici şi eu să onorez…
• Şi atunci Yvonna a privit în inima acelui om şi o uşă i s-a deschis, şi a văzut prin acea uşă lumi pe planete îndepărtate şi pe acea planetă pe care era templul ei, lumi, faţete de timp şi vieţi în care acest om era preot asemenea ei. Aceeaşi statură de evoluţie, aceleaşi capacităţi, doar că el era foarte legat cu soarele, de energiile solare. A văzut că el avea să fie preot al lui Aton Ra. Dacă ea era preoteasa Mamei Divine, a Dumnezeului Mamă, acest om va fi preot al Dumnezeului Tată. Şi l-a văzut şi în Egipt, pe Pământ – Aton-Ra. S-a plecat în faţa lui şi i-a spus:
• Onorez înţelepciunea divină din tine! Şi i-a pus mâna pe umăr şi l-a privit în al treilea ochi al lui.
• Şi în acel moment s-a petrecut în el o deschidere şi o conectare, o activare. Exact cum ai băga o cheie într-o gaură de broască a unei uşi. Când ea l-a privit în ochi, a trecut de ochii fizici. Este exact ca şi când l-ar fi smuls dintr-o plasă, iar el s-a văzut între stele, şi s-a văzut într-o ţesătură de energii în spaţii multidimensionale… şi era şi nu era… Nu mai era în corpul 3D. Era în spaţii contorsionate, în spaţii multiple… Era ca o prismă care se răspândea, apoi se aduna… Și s-a văzut în forme de geometrie sacră… Și s-a văzut construindu-se,  apoi restrângându-se… recreându-se, apoi expandându-se, cu noi reţele neuronale, noi reţele de lumină.
• 
• Toate acestea se jucau şi se îmbinau cu reţelele de lumină ale lui Yvonna şi a multor altora (căci nu erau doar ei)… Era o frăţie… toţi erau din aceeaşi familie, toţi erau fraţi şi surori. Şi diamantele din sufletele lor se aprindeau şi luminau şi se făcea o reţea care sclipea, o reţea de muzică divină. Cu toţii erau ca o harpă la care a început să rezoneze melodia lui Dumnezeu. Şi au înţeles atunci că în diverse faţete de timp, în diferite reîncarnări se vor ajuta între ei să se încarneze, iar acesta este un angajament făcut pentru totdeauna, în toate timpurile şi în afara timpurilor. Ca toţi aceşti copii (… urmează vorbire şi un fragment de incantaţie într-o limbă necunoscută…) să se ajute, să se activeze între ei, astfel încât reţeaua cristalină cosmică să fie activă, să pulseze, să poată cânta cântecul lui Dumnezeu şi să lumineze în Creaţie, tot mai departe şi tot mai departe, creând noi lumi şi crescând noi Dumnezei.
• Când s-a trezit, era culcat pe podea în templu. Îl durea capul, dar Yvonna i-a pus mâinile pe cap şi durerea i-a dispărut instant. Astfel şi-a dat seama că avea capacitatea de a vedea şi simţi în alte lumi, asemenea ei. Şi Yvonna i-a spus:
• O parte din mine va fi cu tine şi te va ajuta în munca ta, în ceea ce ai de făcut.
• Şi şi-au atins palmele ca şi cum şi-ar fi pus propriile palme în reflectare în oglindă. Deci şi-au pus palmele una peste alta şi s-a făcut o conexiune la nivelul chakrelor, a chakrelor secundare şi a tâmplelor şi la nivelul acelei Sri Yantra din centrul capului. A ei era mult mai strălucitoare, dar şi a lui a început să se învârtă în sens orar.
• Ea i-a spus:
• Acum învârţi steaua din cap în sens orar, şi te vom trimite în timp, în viitor, unde vei lucra ca preot al lui Aton-Ra.
• Şi cei doi s-au plecat unul în faţa celuilalt.
• Acum te activez eu pe tine, altă dată mă vei activa tu pe mine. Suntem fraţi! Onorez lumina din tine.
• (… urmează vorbire şi un fragment de incantaţie într-o limbă necunoscută…)
• Şi şi-au amintit de unde veneau, că toţi erau raze din acelaşi coş. Şi erau mulţi alţii cu care se vor întâlni în alte spaţii şi timpuri, în alte dăţi în Creaţia Divină. Şi precum a spus, a pus o parte din ea în el, atunci, pentru că ea era atunci mai înaintată pe cale şi în conştiinţă, mai capabilă să îl ajute cu toată cunoaşterea, cu toată puterea.
• (… urmează vorbire şi un fragment de incantaţie într-o limbă necunoscută…)
• Şi când au făcut asta, şi-au amintit de vieţile împreună în dimensiunile superioare cu munţi de cristal, cu plante eterice cristaline, un plan al develor unde au petrecut mult timp împreună având grijă de forţele naturii, de specii de animale şi plante, de forţe ale naturii, de eoni de timp, ca fraţii alături şi de alţi fraţi.
• S-au văzut când erau în ceruri, când erau nori, când erau ceaţă – elementali ai aerului – înlănţuiţi într-o energie divină, mulţi fraţi împreună, fraţi şi surori. Şi povestea lor împreună merge eoni de timp… eoni de timp… cu iubire nemărginită…
• Şi când a văzut aceasta Aton a simţit în inimă şi în sufletul său o deschidere imensă, ca şi cum înainte ar fi fost o încăpere, dar acum era ca un stadion imens, un oraş enorm.. atât de mult spaţiu avea în inima sa să găzduiască receptare, iubire şi compasiune pentru toate fiinţele pe care le va întâlni în călătoriile sale.
• A ştiut atunci că alege să fie un vindecător, că alege să ajute fiinţele, să se regăsească pe Sine, să regăsească a lor Cale către Sursă… să regăsească a lor Cale către Dumnezeu Mamă/Tată… să regăsească a lor Cale către Acasă din inima lor. Şi au curs în el fluvii cosmice de iubire.
• A intrat într-o transă în care a stat ani de zile… Şi l-au pus într-un sicriu de metal căptuşit cu pânză, pentru a sta pe moale. Şi era bine păzit, bine protejat, pentru ca nici o insectă să nu se apropie de corpul său. L-au pus într-un spaţiu special, un loc de protecţie ca un fel de cocon energetic, care îi proteja trupul.
• Şi în tot acest timp sufletul său a fost ieşit din trup în Cosmos, suspendat în acel râu de iubire în afara timpului, în afara identităţilor sale. Le vedea pe toate ca pe nişte frunze legate cu fire pe un copac, plutind în neant legate cu fire ca nişte extensii ale unei celule centrale din vânturi, Vântul Cosmic şi Neant… Şi în jur era o ploaie de stele… Şi toate aceste identităţi erau… erau… existau… Şi a simţit energiile, energii de tristeţe unele… energiile sacrificiului de sine… energii de iubire pentru ceilalţi… energii de trădare de sine şi trădarea celorlaţi… energii de abandon în faţa aparenței de schimbare a lui Dumnezeu… Şi sute şi mii de feluri de energii şi identităţi… Şi fiecare pretindea că era adevărată, şi fiecare era adevărată în felul ei.
• Dar dincolo de ele era Ploaia de Stele, era Vântul Cosmic. Şi a stat el acolo în sicriu nu se ştie cât, sute de ani, în timp ce sufletul său stătea suspendat în acel Vânt Cosmic de stele. Şi sufletul lui avea formă umană (în sensul că avea formă umană dar era transparent). Şi aşa cum stătea el suspendat în Vântul Cosmic, în stele, era foarte mare şi foarte frumos – foarte frumos, cu pletele printre galaxii şi printre stele şi cu ochi de stele. Şi ceea ce-l mai anima era doar iubirea, iubirea de Dumnezeu. Şi şi-a dat seama că acea iubire era iubirea de sine, era un Sine mai mare decât toate acele identităţi. Un Sine care le îngloba pe toate, care le includea şi în acelaşi timp le accepta şi le lega. Şi mintea lui a făcut poc! şi a stat fără minte. Doar simţea şi ştia tot ceea ce era de simţit. Şi cunoaşterea curgea prin trupul lui, prin A.D.N.-ul lui şi se aşeza exact unde trebuia şi se înscria unde trebuia.
• Şi după ce a stat aşa sute de ani, la un moment dat s-a hotărât să coboare în trupul păstrat în templu, în acel sicriu, care era dintr-un metal necunoscut pe Pământ. A coborât şi când s-a întâmplat asta, s-a simţit în tot templul.  A fost aşa, ca o suflare de vânt, ca un vânt neașteptat care s-a simţit în toată clădirea, care s-a cutremurat deodată. S-au stins toate făcliile, care apoi s-au aprins din nou.
• Atunci toţi care slujeau în templu au venit şi s-au închinat, pentru că toţi primiseră informaţia în Spirit că Preotul lor revenise în coşciug. Şi nu avea capac, era acoperit cu textile şi un fel de pătură de argint. El singur s-a ridicat. Ochii lui semănau cu stelele, aşa străluceau! Tot trupul lui strălucea.
• Toţi oamenii au căzut în genunchi în faţa sa. Au adus şi toţi bolnavii, pentru că primiseră în Spirit informația să îi aducă. Practic a fost ceva timp între momentul când s-a coborât în trupul din sicriu, şi până s-a ridicat din sicriu. Astfel au avut timp să aducă bolnavii. Informaţia era că cei pe care îi va atinge se vor vindeca. Şi atunci s-au vindecat toţi oamenii din acel oraş.
• Atingerea lui avea efect în ecou, ca la domino: vindecarea se transmitea de la unul la altul. Semăna cu transmiterea flacării lumânării în noaptea de Înviere la Sfântul Mormânt: pe tine nu te arde, dai cu mâna prin ea şi nu arde; dai la al doilea şi tot aşa; abia la al treilea începe să ardă, iar la al patrulea – arde! Tot aşa era cu puterea lui de vindecare.
• Când a început să păşească, oamenii se cutremurau și cădeau în genunchi în jurul său. Şi atunci el i-a privit dar vedea dincolo de ei, şi le-a spus aşa:
• Nu voi rămâne aici! Alegeţi preoţii cei mai buni şi trimiteţi-i la mine să-i iniţiez!
• Și s-a retras în izolare.
• În următoarele luni, pe aceşti oameni (nu erau numai tineri, erau şi bătrâni) el i-a iniţiat. A făcut o şcoală de mistere. Cei care erau bătrâni şi i-a iniţiat, au fost întineriţi. Şi s-a creat un ordin de preoţi care au fost iniţiaţi de el, care au fost trimişi pe multe planete.
• Şi rolul lui Yvonna a fost de activare. Dar, odată activat, acest coleg a fost la aceeaşi putere, la aceeaşi amplitudine de forţă, cunoaştere şi valoare. Şi întotdeauna o parte din ea a rămas în el, şi o parte din ea a mers de asemenea la toţi preoţii pe care el i-a iniţiat. Şi preoţii pe care i-a iniţiat au primit fiecare din ei o parte din el, în A.D.N.-ul lor au primit înformaţii, căci aşa se făceau iniţierile. Erau ca nişte descărcări de cristale eterice, cu cunoaşterea şi A.D.N.-ul maestrului, cu A.D.N.-ul preotului iniţiator.
• Şi astfel, o parte din el şi o parte din Yvonna au pogorât în toţi tinerii iniţiaţi. Unul din aceşti tineri iniţiaţi era Sandrin de acum… un Sine al lui Sandrin.
• Despre Sinele Aton Ra al lui Sandrin
• Şi vedem circumstanțele acelui tânăr: pe Sirius într-o piramidă, un băiat tânăr; părinţi agricultori dar foarte înstăriţi, dintr-o clasă bine situată economic, respectaţi în comunitate, a căror copil deosebit de dotat l-au dus la templu, unde a fost cooptat pentru a fi instruit şi pregătit pentru preoţie, ceea ce era o mare onoare pentru ei. Acest tânăr a fost iniţiat chiar de Marele Preot despre care este povestea de mai sus (cel care a călătorit în stele în timp ce corpul lui era păstrat în templu, în sicriu).
• (urmează o incantaţie într-o limba necunoscută).
• Acestui tânăr i s-a spus Aton. A fost format ca preot Aton Ra la școala Marelui Preot Aton Ra. A primit Informația lui Aton Ra la Școală, prin inițiere, și astfel a devenit Aton Ra (având o parte din el în sine) – ca un fel de Copy-Paste, ha ha!
• El a fost trimis să ajute în Egipt.
• 
• Întâi a lucrat local. A lucrat la misiuni în zonă. Vedem piramidele despre care am amintit la începutul acestei călătorii. Şi a lucrat acolo. Durata lui de viaţă era mult mai mare daecât a noastră pe Pământ. Trăiau câteva sute, peste 1.000 de ani. Văd aşa, cam 1.500 de ani. Dacă ar fi sa facem o corespondenţă, ar fi cam aşa, 1.500/1.600 şi ceva de ani. A ajutat acolo câteva sute de ani: a învăţat, a creat şcoli, discipline de lucru de meditaţie, de călătorie în astral, de decorporalizare, de „încorporare” (nici nu am cuvinte!…) – de a intra în corp şi a ieşi din corp; de a-şi face corpuri de rezervă pe care să le folosească atunci când mergea în dimensiuni cu condiţii diferite de viaţă, unde era nevoie de corpuri cu alte capacităţi de care era nevoie unde dorea el să călătorească. Făcea alte corpuri pentru alte planete şi le locuia, le folosea, le însufleţea şi, apoi, dacă pleca le putea pune la păstrare în stare de stază, sau le putea dezintegra pur şi simplu dacă nu mai avea nevoie de ele.

https://spiritdacic.blog/2018/05/28/lectura-akashica-aton-ra/

Oamenii de stiinta confirma ca existenta apă lichidă pe Marte

În 2008, Phoenix NASA a făcut istorie prin descoperirea existenței apei pe Marte. Bratul robotic a întâlnit un strat dur de material înghețat de foraj de 5 cm la suprafața planetei. Proba a rămas două zile expusa la mediul marțian și a început să se evapore. Un cercetator de la Universitatea din Arizona (SUA), Nilton Renno, a fost primul care si-a dat seama că au văzut ceva ciudat pe picioarele navei, atunci când imaginile au venit pe Pământ.

Echipa Renno a efectuat un experiment în camere speciale, cilindri metalici două picioare mari și lungi de cinci metri în cazul în care umiditatea, temperatura și presiunea atmosferică sunt simulate pe Marte. Astfel, ei au concluzionat că, de fapt, cantități de apă lichidă poate fi format fără probleme în această lume. Ar fi ceva de genul plute împrăștiate pe suprafața și subterane de mică adâncime, de la polari regiunile midlatitude lor. Ei nu ar fi permanent. Probabil va dura mai multe ore pe zi în timpul primăverii și începutul verii, într-un ciclu de congelare și decongelare.

Cheia pentru a face acest lucru este un tip de sare în sol de pe Marte, perclorat de calciu, un amestec de calciu, clor și oxigen gasit in locuri aride, cum ar fi deșertul Atacama din Chile și poate topi gheata Jocul cu ușurință, ca sare pulverizat pe drumuri în timpul iernii. Când perclorat cercetatorii de calciu plasat pe o foaie de gheață de 3 mm, picături de apă lichide groase format la -73 minute. Foarte similare condițiilor observate la locul de aterizare Phoenix.

Pentru acest sondă, Renno crede propulsoarele de debarcare navei afectat solul vegetal, expunând gheața care se topește.
Această apă sare stropit tulbure navă labe că a aterizat pe Regiunea polar de nord. Sărurile permis picături rămâne lichid. Existență și stabilitate lor, spune omul de stiinta, dezvăluind un ciclu care nu are nevoie de ajutorul unei nave să apară.

Apa lichidă este esențial pentru viața așa cum o știm ingredient, dar în funcție de cercetătorului, apa nu trebuie să rămână în această stare pe termen nelimitat pentru a susține viața microbiană în prezent sau în trecut, care încă mai menține în speranța de a găsi unele organism viu de pe Marte. În zăbrele umplut cu gheață saramură în Antarctica găsit de ființe microbiene. Cine știe dacă Planeta Roșie încă ne poate surprinde.  

ABCStiinta

Spiritele naturii sunt făcute din aceeași materie ca oamenii

Cu siguranță, viața noatră și lumea în care trăim sunt mult mai bogate decât ne putem imagina. Dar sunt oare zânele, elfii, gnomii, nimfele, spiridușii doar închipuiri și personaje fantastice din povești captivante spuse de bătrâni? De ce ar fi avut oamenii nevoie să inventeze astfel de personaje? Există spirite nevăzute care cutreieră acest pământ alături de oameni și, daca da, care e rolul lor?

Edgar Cayce, un profet de origine americană, credea în existența acestor ființe, afirmând despre spiriduși că sunt entități care nu au intrat într-o formă materială.

Tradiția spune că aceste spirite au domenii diferite de acțiune și forme adaptate mediului/elementului în care trăiesc: 

-zâne, elfi şi silfii – elementul Aer, 

-gnomi și spiriduşi – elementul Pămînt, 

-ondinele, nimfele – elementul Apă, 

-salamandrele – elementul Foc.

Cayce susținea că spiritele naturii sunt făcute din aceeași materie ca oamenii, dar sunt structurate după un mod vibratoriu diferit. Pe de altă parte, scriitorul Arthur Conan Doyle, creatorul celebrului Sherlock Holmes, a explicat într-un mod științific existența unei astfel de lumi:

“Minţii umane îi vine greu să accepte (…) existenţa, la suprafaţa acestei planete, a unei populaţii poate la fel de numeroasă ca şi rasa umană, care îşi desfăşoară strania activitate în felul său, despărţită de noi doar printr-un nivel vibratoriu diferit. Căci noi nu vedem obiectele decât în limitele culorilor spectrului nostru, în timp ce dincolo de el există infinite vibraţii colorate, pe care nu le putem vedea. Dacă vom concepe că poate exista o rasă de fiinţe alcătuite din materie, ale căror unde prea scurte sau prea lungi nu pot, din acest motiv, să fie percepute de noi, aceste fiinţe rămân invizibile pentru noi exceptând cazul când am putea să intrăm pe aceeaşi lungime de undă – sau s-o adaptăm lungimii noastre. Exact acest lucru înseamnă, de altfel, mediumnitatea: mediumul este capabil să-şi modifice vibraţiile, intrînd pe alte lungimi de undă.” 

Ce sunt nimfele?

Nimfele sunt descrise ca zeițele apelor, în special ale apelor dulci. De-a lungul timpului și în zone diferite ele au avut fel de fel de denumiri: Naiade, Nereide, urmând ca noțiunea să se extindă cu timpul spre mai multe divinități secundare – Oreadele (nimfele munților), Driadele (nimfele codrilor și copacilor, în special ai stejarilor, în jurul cărora dansau și pe care îi foloseau drept adăpost), Napeele (nimfele munților, văilor, codrilor, pășunilor și crângurilor). Se povestea despre ele ca fiind tinere frumoase ce stăteau goale pe lângă ape care se revărsau în urma lor. Deoarece credeau în ele, oamenii le construiau în trecut temple ”sau chiar le rezervau în casă un colţ cu apă, împodobit cu statui, vase, bazine şi fântâni. Acesta era Nimfeul, consacrat Nimfelor. De cele mai multe ori era o grotă naturală sau artificială. ”Obiceiul Nimfelor”, spune dicţionarul Bouillet (1880) – “este încă destul de comun în Italia”. ” În Gallia antică ele ofereau protecție zi de zi, oamenii fiind convinși că pădurile, apele și pământul au viață divină, în timp ce druzii știau că în manifestările naturii sunt adevăratele esențe ale lumii. Spiritele naturii există atunci când corpurile terestre (copacii, florile) nu sunt distruse – rupte, tăiate sau smulse. 

De ce se tem spiritele naturii de noi?

Ținutul rural era locul preferat al lor, căci aici își puteau manifesta nestingherite prezența, în natura care se dezvoltă liberă și își urmează cursul firesc. Spiritele naturii creează frumusețea, dezvoltarea și înflorirea întregului regn vegetal. Copaci, mlaștini, izvoare, câmpuri întinse, păduri răcoroase, toate erau populate de entități misterioase care le sporeau frumusețea și le ofereau farmec. Spiritele naturii fug de oameni și de orașe, căci oamenii distrug natura pe care ele o creează și care le devine casă. Singurii care încă se mai bucură de favoarea lor, căci sufletul le este pur și mintea fără prejudecăți și răutate sunt copiii. Jocul devine fantastic, iar bucuria e reciprocă.

”Din păcate, poporul mărunt locuieşte la țară… şi foarte puţin la oraş. lată de ce copiii din oraşe sînt astăzi cu mult mai nervoşi, mult mai instabili, mult mai dificili. Le lipsesc aceste jocuri magice cu micii elfi, care le aduceau bucuria profundă, indispensabilă creşterii lor.” 

Și locurile au câte un spirit

Așa cum există un înger pentru fiecare element din natură, tot așa există unul pentru fiecare loc, fie că e vorba de un sat sau de o casă. Unele locuri sunt bune, altele rele, iar altele cu adevărat magice, cu un aer misterios dat de o putere din adâncuri. Scriitorul francez Roger de Lafforest, care a scris o carte despre spiritele naturii, a dedicat un segment important acestor spirite ale locurilor, susținând că pot lua forma unei zâne, a unui înger sau a altui ghid spiritual sau, în cazul locurilor rele, pot fi ”prezenţe malefice aparţinând diverselor categorii ale astrului inferior”. Mai mult decât atât, sensibilitatea arhitecțiilor de demult la spiritele locurilor se vede în frumusețea clădirilor vechi și a monumentelor celebre.”

Reincarnarea animala

Chestiune foarte discutată, asupra căreia marile medii nu sînt deacord. Poate că există adevăruri pe care nu sîntem încă pregătiţi să leacceptăm...

Oamenii se reîncarnează în corpuri animale?

În India, mulţi gîndesc că da.Este şi punctul de vedere admis în unele şcoli ale iniţiaţilor din epoca greacă şi romană. Martor este episodul unde Apollonius din Thyana se adresează sufletului faraonului Amasis, închis în corpul unuileu ca pedeapsă pentru greşelile sale. Şi leul începe să plîngă în faţa mulţimii... Sfîntul Iustin (+165) ne învaţă că: "Sufletele care s-au dovedit nedemne să-l vadă pe Dumnezeu, în urma actelor lor din cursul încarnărilor terestre, ajung din nou în corpurile animalelor inferioare" (In Dr. Berthollet, La Réincamation, Ed. Rosicruciennes).

Pentru că puterea spiritului nostru este atît de mare, de ce ne-ar fiimposibil  să ne reîncarnăm într-un corp animal dacă este nevoie de asta?

Cayce nu s-a pronunţat ferm asupra acestei chestiuni. Dumnezeu este martor că există totuşi lucruri clare în filosofia sa, lucruri pe care learepetat de at îtea ori încît nu există nici o îndoială. Dar în privinţa

acestui subiect, trebuie să mărturisim că lecturile rămîn obscure:

SUFLETUL-ENTITATE CARE ÎMI APARŢINE A FĂCUT EXPERIENŢA TRANSMIGRĂRlI PRIN REGNURI MINORE, ANIMAL ŞI VEGETAL?

Aceste regnuri aparţin Sufletului-Conştiinţă Universală. Fiecare suflet-entitate a fost creat, adică a purces la început din Tatăl. (Lectura 1641-1).

Acest răspuns pune degetul pe complexul de superioritate al consultanţilor vizavi de aceste regnuri pe care le consideră "minore" (în acest text: Minor plant and animal kingdom).

De unde răspunsul: nu sînt minore, pentru că ele aparţin Sufletului-Conştiinţă Universală, cu alte cuvinte lui Dumnezeu, comportînd şi ele suflete-entităţi create de Tatăl. Acestui consultant prea puţin evoluat,

Cayce nu-i dă decît un răspuns foarte general pentru a evita să-l şocheze.

Există în civilizaţia americană această jenă, acest sentiment de insecuritate faţă de animale. Ceea ce îl miră întotdeauna pe vizitatorul european.

În Statele Unite animalele sînt obiectul unui rasism violent, la fel cu acela faţă de negri sau indieni. Ba mai mult încă, albul american îl percepe pe negru şi indian "ca un animal!". O atitudine asemănătoare este

mult mai rară în Europa unde, de mii de ani, animalul este mai bine integrat în viaţa cotidiană. Se poate explica această mentalitate prin faptul că natura americană este mai agresivă, mai şocantă decît a noastră: la noi natura este amenajată de mult timp şi am creat o simbioză cu ea... O asemenea simbioză nu există deloc în Statele Unite, unde nu există încredere în Natură atît în cea animală cît şi în cea vegetală. Se trăieşte

acolo o frică obsesivă de microbi şi de sex, considerat "animal", adică "murdar". (Citiţi în această privinţă De nombreuses vies, de nombreuses amours, op. cit., terifiantul capitol consacrat vieţii animale în Statele

Unite).

Cayce a vorbit despre acest subiect de mai multe ori: aşa cum vom vedea în capitolele următoare, el explică mentalitatea americană actuală prin reîncarnarea atlanţilor şi prin dificultăţile lor în lupta cu animalele

mari care invadau planeta. Mai există şi renumita poveste a roboţilor jumătate animale, jumătate oameni... pe care o vom vedea mai departe.

Deci, ţinînd cont de mentalitatea consultanţilor săi, Cayce nu avea nici un motiv să-şi folosească timpul vorbind despre animale unui public care le dispreţuia.

Pentru noi, cititorii europeni, care trăim deci într-o prietenie şi o cunoaştere mai strînsă a lumii animale, voi da lecturile în care Cayce a tratat acest subiect (aproape cu regret, se pare!).

Animalele se reîncarnează?

O doamnă i-a cerut o lectură de viaţă pentru ea şi soţul ei. I s-a răspuns că fusese o nobilă romană iar soţul actual, în aceeaşi epocă, un gladiator cu o forţă herculeană. Se luptase în arenă apărînd creştinii şi acolo

se cunoscuseră... (Nostim loc pentru a-şi întîlni viitorul soţ!). Ea a întrebat:

UNDE ŞI CÎND MI-AM CUNOSCUT CĂTELUŞA MONA?

Tot în acea viaţă.

VIATA ROMANĂ?

Viaţa romană.

MONA ERA CÎINE ÎN VREMEA ACEEA?

Leul (Lectura 268-3).

Şi iată lectura dată pentru soţul doamnei, ex-gladiatorul:

CE LEGĂTURĂ AVEA SOŢUL MEU CU CĂŢELUŞA MONA?

Au luptat corp la corp în acea experienţă din Roma.

CE ERA MONA ATUNCl?

Leoaica aceea care a luptat cu această entitate (soţul de astăzi) şi cu cei care au ucis un mare număr de oameni (creştinii) pe care entitatea încerca să-i apere. (Lectura 280-1).

Tot în această familie excepţional de interesată de animale, o fetiţă de unsprezece ani, nepoata doamnei ex-romană, a întrebat:

ÎN CE VIAŢĂ ANTERIOARĂ AM CUNOSCUT-O PE MONA, CĂŢELUŞA MĂTUŞII MELE?

La Roma.

MONA VA FI TOT CÎlNE?

Depinde de conjunctură şi de condiţii. Nu.

S-AR PUTEA OBŢINE O LECTURĂ A VIEŢII ANTERIOARE PENTRU ACEASTĂ CĂŢELUŞĂ A MĂTUŞII MELE?

Poate. Dar ar putea fi foarte diferit de ceea ce credeţi. Aţi risca să nu înţelegeţi; doar dacă vorbiţi "cîineşte"! (Lectura 406-1).

Extraordinar, nu vi se pare? Dar încă nu este tot. O prietenă a familiei a venit şi ea să-i ceară lui Cayce o lectură a vieţilor anterioare. Or această prietenă avea o simpatie deosebită - şi reciprocă - pentru căţeluşa

de care este vorba.

CE GEN DE LEGĂTURĂ A PUTUT EXISTA ÎNTR-O VIAŢĂ ANTERIOARĂ ÎNTRE MINE ŞI MONA, CĂŢELUŞA PRIETENEI MELE?

Nu găsim nici una.

ATUNCI DE CE PARE ACEASTĂ CĂTELUŞĂ ATÎT DE ATRASĂ SPRE MINE?

Datorită înaltelor frecvenţe vibratorii ale fiecăreia dintre voi două. (Lectura 1318-1).

Există, de asemenea, datorii karmice între animale şi oameni:

DE CE ÎI ESTE FRICĂ ACESTEI COPILE ÎN PREAJMA CÎINELUI CASEI? CE TREBUIE SĂ FACEM? SĂ ALUNGĂM CÎINELE SAU SĂ AJUTĂM COPILUL SĂ-ŞI ÎNVINGĂ FRICA?

Această stare a lucrurilor este în parte karmică. Ar fi mai bine să vă dispensaţi de cîine, căci prezenţa sa creează o ambianţă foarte nesănătoasă nu numai fizic pentru copil, dar şi pentru cîine. EL nu vă mai poate fi de folos. (Lectura 2963-4).

O altă întîmplare este extrem de interesantă. Nu voi da decît cîteva extrase. Este vorba de cineva care a trăit cu 10.500 de ani înainte de Christos, ca prinţesă arabă.

Ea se numea Valtui şi făcea parte din casa regală, fiind foarte propiată regelui. În acest sejur terestru, activităţile sale au constat din îmblînzirea şi folosirea vieţii animalelor care mai tîrziu au devenit animale domestice, auxiliare omului, şi animale sălbatice. Ea se ocupa de tot felul de animale,

de cai, de la speciile pitice pînă la caii mari de tracţiune şi de curse; ea îmblînzea lupii... Entitatea avea douăzeci şi doi de ani cînd a început să domnească [...].

S-a străduit atunci să-şi încurajeze supuşii să se dezvolte din punct de vedere social şi comercial, folosind mai mult regnul animal. Ceea ce se poate şti despre acest suflet este că prin folosirea vieţii

animale, aşa cum a făcut-o el inconştient, a adus Omului tovarăşii domestici care aveau să-l ajute în epocile următoare. Dar, în folosirea conştientă a influenţei sale, inspirată fiind de relaţia dintre Forţa

Creatoare (Dumnezeu) creatura umana şi fraţii săi animali, dintre Creatură şi Creator, ea s-a străduit să aducă armonie în relaţiile cu lumea animală. Căuta să se facă ascultată de animale nu prin fiică, ci

prin iubire: ea le fermeca folosind flautul şi fluierul - cu care se mai cîntă şi astăzi şi care creează o ambianţă veselă. Şi ea cînta din aceste instrumente, nu ca să incite instinctele carnale cele mai joase, ci ca să trezească în fiecare muzica spiritului. [...]. (Lectura 276-6).

Mai tîrziu, Valtui s-a reîncarnat:

Într-un alt ţinut pe care-l numim astăzi Roma; apoi entitatea a acceptat învăţăturile care veneau din Iudeea. Era capabilă să domine animalele sălbatice prin forţa gîndirii sale [...], fie pe cîmpuri, fie în vizuinele lor sau în arene... Şi ea şi-a cîştigat adeseori libertatea fizică datorită acestor puteri ale sale - ceea ce i-a permis să supravieţuiască pentru a continua să-i înveţe pe oameni

(creştinismul). (Lectura 276-2).

Ea se numea atunci Phoebia şi aceste puteri stranii:

îi permiteau să meargă cu animalele din pădure fără să se teamă; şi, la fel, să meargă în mijlocul sălbăticiunilor libere şi din arene fără nici o frică . Şi nici un rău nu i-a fost făcut vreodată de animale ci numai prin acţiunea oamenilor care căzuseră mai jos decît animalele sălbatice...căci acestea pot fi domesticite, dar omul nu şi-a îmblînzit încă limba. Aceasta se petrecea în secolul I. (Lectura 276-3).

În încarnarea actuală, entitatea are o karmă deosebită de îndeplinit pe lîngă oameni: să le trezească iubirea faţă de animale. Ea are datoria: să atragă atenţia oamenilor asupra animalelor, arătîndu-le cît de

dependente sînt animalele, în diversele lor habitaturi, de omul care le posedă sau se învecinează cu ele. Să arate oamenilor fi ce mod activităţile animale le pot fi benefice. Deci, aşa cum s-a spus la început "înmulţiţi-vă şi stăpîniţi Pămîntul", faceţi tot ce este posibil pentru a realiza şi împlini această promisiune în sensul Iubirii. Ea trebuie înţeleasă în sensul următor. Omul trebuie să fie unit cu Forţele Creatoare ale Universului în modul de folosire a tuturor posibilităţilor lumii materiale. Şi cum toată creaţia de pe Pămînt este din iubire materializată, expresia iubirii divine - care se manifestă la toate aceste fiinţe care trebuie să fie "una" cu Creatorul - astfel, iubirea pe care o vedem exprimată în regnurile inferioare din punctul de vedere al expresiei şi dezvoltării lor în plan material, această iubire va trebui să fie manifestată de către Om faţă de animale. Şi entitatea aceasta va trebui să pledeze în favoarea animalelor, să le pledeze cauza, făcînd cunoscut tot ceea ce a primit de la ele. (Lectura 276-3).

În fine, ca să încheiem, această persoană a întrebat:

DACĂ SUFLETUL - CONŞTIINŢĂ AL UNEIA DINTRE ANIMALELE SALE DE ALTĂDATĂ (CA VALTUI) - NU SE REÎNCARNEAZĂ ÎN CÎINELE SĂU DE ACUM, PEGGY.

Cayce a răspuns că da.

CARE?

Era unul din animalele de casă. (Lectura 276-6).

Lectură cu totul excepţională, căci transmigrarea este foarte puţin evocată la Cayce şi niciodată în mod clar. Nu i s-au mai pus multe întrebări asupra acestei chestiuni...În fapt, problemele animalelor sînt cele pe care noi le provocăm prin egoismul nostru. Lucrînd pentru perfecţionarea Omului, Cayce contribuia indirect la îmbunătăţirea soartei animalelor.

Din nefericire, în civilizaţia noastră animalele sînt ca şi moarte: sînt eliminate progresiv din marile oraşe, apoi de la ţară. Cayce vorbea creştinilor şi evreilor. Or iudeo-creştinismul este, în evoluţia sa actuală, lamentabil de deficient în teologia animalului. Zoroastrismul, budismul, religia druizilor au fost mult mai evoluate.

Din fericire, centrul spiritual de la Findhom în Scoţia a mai acoperit întrucîtva această lacună. Dar sîntem încă destul de departe de conştientizarea la care va trebui să ajungem într-o zi... Înainte de a fi transformat

planeta în deşert!

Univesrul lui Edgar Cayce

Cine subntem noi cu adevarat?

“Dupa un anumit punct, intregul univers devine un proces continuu de initiere.” –Robert Anton Wilson

Esti gata pentru adevar? Vrei sa stii cine esti cu adevarat? Ce inseamna profunzimea maxima? Ce inseamna sa fii o fiinta ce percepe o realitate infinita folosind facultati finite? Mai mult ca sigur nu esti gata, pur si simplu pentru ca majoritatea oamenilor nu sunt. Insa in cazul in care esti gata, si tu, precum a spus Terence McKenna, “ai privit cu seriozitate notiunea ca intelegerea universului este responsabilitatea ta, pentru ca singura intelegere a universului care iti va folosi este propria ta intelegere”, atunci acest articol este pentru tine.

Imagineaza-ti ca esti energia primordiala. Vizualizeaza-te indepartandu-te cu viteza luminii de singularitatea embrionica a Big Bang-ului. Nu poti fi creat si nici distrus, insa iti schimbi in mod constant forma. Devii galaxii in curs de formare. Devii stele care explodeaza. Devii planete distincte. Devii pretioasa apa si oxigenul. Devii procesul vietii in sine. Devii organisme vii: plante, copaci, animale. Apoi devii un anumit tip de animal numit fiinta umana ce poate denumi obiectele si eticheta aspecte ale propriului sine.

Acest proces poate desface structura ta infinita printr-o judecata cruda si un proces de eroare care iti aminteste de evolutie. Apoi devii o fiinta umana unica, cu amprente unice si trasaturi faciale distincte. Te nasti intr-o anumita data. Ti se da un anumit nume. Cresti cu ideea a cine esti, sau cine poti sa fii, iar aceasta idee te conduce, inevitabil la acest moment in care stai, oriunde ai fi tu acum, citind acest articol.

Prima lege a Termodinamicii spune: “Energia nu poate fi nici creata, nici distrusa, insa isi poate schimba forma.” Aceasta este cunoscuta si sub numele de Legea conservarii energiei. Acesta este adevarul in legatura cu cine esti cu adevarat. Esti un aspect al acestei termodinamici. Esti o personificare vorbitoare, care rade, care vorbeste, care sta etc., a energiei inerente din aceste univers, care isi schimba forma de la inceputul timpului. Tot ceea ce esti a fost odinioara in cuptoarele fierbinti ale unei stele.

Energia care curge prin corpul tau chiar acum este exact aceiasi energie care exploda la inceputul universului. Ea doar a trecut prin multe forme pentru a ajunge in cele din urma sa dea viata mintii, corpului si sufletului tau, prin intermediul propriei vitalitati. Adevarul profund al tau este o singularitate cuantica ce isi doreste, nazuieste, ce are o pofta infinita de a se observa pe sine in actiune, sa devina constienta de sine in toata gloria sa galactica. Nu esti o farama in univers; esti intregul univers in interiorul unei farame. Intr-adevar, tu esti universul care incearca sa se convinga pe sine de sine.

Dupa cum a spus si Alan Watts, “Ceea ce faci este ceea ce face intregul univers in locul pe care tu il numesti aici si acum. Esti ceva ce intregul univers face in acelasi fel in care valul este ceva ce intregul ocean face. Adevaratul tu nu este o papusa pe care viata o impinge de colo-colo. Adevaratul tu profund este intregul univers.”

Esti energie care nu poate fi creata si nici distrusa, insa care poate si vrea sa isi schimbe forma. Ti-ai schimbat forma de la inceputul universului. Ti-ai schimbat forma cand ai devenit stea. Ti-ai schimbat forma atunci cand ti-ai explodat maruntaiele bogate ale stelei si ai devenit pamantul. Si iti vei schimba forma cand mori. Viata nu este pur si simplu liniara, ea este vibrant non-liniara. Viata are si va avea intotdeauna o dimensiune non-liniara. Nu poti scapa din ea. Exista doar un singur lucru in frumusetea ei absoluta si non-liniara, dar si in eleganta formei: iubirea. in schimb, iata ce se naste cand picam in capcana de fi nemultumit de manipularea liniaritatii simple a vietii si de ideea de separare: frica.

As putea continua sa vorbesc despre modul in care intelegerea principiului incertitudinii a lui Heisenberg, a ecuatiilor lui Schrodinger, a teoremei incompletitudinii a lui Godel, a impletirii cuantice, a experimentului cu doua gauri si a multelor interpretari ale enigmelor cuantice ce conduc toate la aceasta concluzie, insa acestea sunt doar o incercare teatrala liniara, in van, de a gandi non-liniar. Exista chiar si o ipoteza ce iti poate deschide ochii (Biocentrismul) care dezvaluie modul in care viata continua dupa moarte.

Insa tot ceea ce trebuie sa stii este faptul ca singurul mod in care realitatea sufera de acest paradox este in sensul ca tu esti un paradox care merge si vorbeste. Realitatea in sine implica propria constiinta si asta creaza paradoxul. Spatiul si timpul sunt doar unelte ale mintii pe care le folosim pentru a influneta intelesurile impotriva nonsensului. Noi SUNTEM energia primordiala, aceiasi energie care a curs inca de la inceputul universului si care a trecut prin destule forme pentru a deveni noi (tu si cu mine), care percepem universul (care este noi insine) desfasurandu-se.

La sfarsitul zilei, natura realitatii trece dincolo de teoria BIg Bang-ului, de fapt. Acest lucru se intampla pentru ca toate teoriile umane sunt in mod inerent impregnate de finit: ele se bazeaza pe presupunerea falsa ca universul este ceva ce este “acolo, in afara” mai degraba decat in interiorul nostru, ceea ce ne face sa ne invartim in cerc, mereu inapoi la faptul de necontestat ca suntem un aspect al universului care se percepe pe sine. Nu suntem in intregime indepenti, fiinte constiente care percep universul; suntem aspecte independente ale universului constient care se percepe pe sine. Dupa cum a spus G. Spencer, “Universul trebuie sa se extinda pentru a eluda telescoapele prin care noi, care suntem el, incercam sa surprindem, ceva ce noi suntem de fapt.”

Deci cine esti tu? Esti eu. Cine sunt eu? Sunt tu. Noi suntem Cosmos. Suntem insasi tesatura si structura existentei care se percepe pe sine. Insa, si aici este dificultatea, la fel sunt toti ceilalti. Nu sunt maret pentru ca STIU ca asta sunt eu; sunt maret pentru ca asta ESTE cine sunt. Si deodata nu mai suntem asa mici.

https://www.youtube.com/watch?v=mMRrCYPxD0I

https://www.youtube.com/watch?v=mMRrCYPxD0I

http://fractalenlightenment.com/31848/life/the-truth-about-who-you-really-are

Simbolistica Sfinxului egiptean

Mitologia egipteana este strans legata de steaua Sirius A considerata Isis, iar Osiris de steaua pitica alba Sirius B, iar cand spui Egipt vizualizezi Sfinxul si Marea Piramida si acestea sunt strans legate de Sirius cea mai stralucitoare stea de pe bolta cereasca. In stransa legatura se afla si steaua Regulus care in traducere inseamna"inima de leu" si care spre sfarsitul lui 2011 a intrat in semnul Fecioarei.

Enigma Sfinxului este strans legata de primul semn din zodiac impreuna cu ultimul semn din zodiac si acest lucru se face in functie de constelatii.

In felul acesta se observa Fecioara ca prim semn (prima venire a lui Mesia) si Leul la sfarsit ca o adoua venire a lui Mesia (Leul lui Iuda). 

Leul lui Iuda (Apocalipsa 05:04):⁴ Așa că am plâns mult, pentru că nimeni nu a fost găsit vrednic să deschidă și să citească cartea, sau să se uite la ea. ⁵ Dar unul din bătrîni mi-a zis, "Nu plânge. Iată, Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, și cele șapte peceți ale ei. " Sfinx în greacă înseamnă "a conecta sau lega împreună". Un sfinx combină capul de femeie și corpul unui leu. Aceasta stabilește începutul și sfârșitul  narațiunii ceresti - începând cu Fecioara și terminând cu Leul.
Zodiacul este o poveste în imagini a planului lui Dumnezeu de mântuire pe pământ. Cheia pentru intelegerea zodiacului ceresc se găsește în reprezentărea veche a unei creaturi mitice numita sfinx.

Patru dintre cele mai stralucitoare stele din zodiac:

Fomalhaut în Varsator (om)

Regulus din Leo (leu)

Antares în Ophiuchus (suport șarpe, sau vultur) și

Aldebaran în Taur (taur).

Toate cele patru dintre aceste stele sunt aranjate pe bolta în cele patru colțuri ale cerului - in cele patru semne fixe ale zodiacului. Acestea sunt cele patru creaturi care se combina pentru a forma o imagine sculpturala. Iar numerele formeaza 12 sectoare,12 case astrologice.

Si iata lista celor 12 numere primare din perspectiva sibolistica:

Unul: simbol al unității, primatul și început, în toate limbile.

Doi: primul număr care poate fi împărțit de la sine, el simbolizează divizarea.

Trei: perfecțiunea divină. Trinity. 3, de asemenea, se referă la dimensiunile necesare pentru fizica.

Patru: Numărul de Creație, 3 a lui Dumnezeu, plus 1, un nou început.

Cinci: 4 +1, Crearea plus un nou început. 5 = har sau favoare.

Șase: Numărul de imperfecțiune, numărul de om. Crearea plus Divizia 4 +2.

Șapte: Finalizarea. Numărul de perfecțiunea spirituală. Creație a fost finalizat, Dumnezeu S-a odihnit în the7th zi.

Opt: este numărul de înviere 7 +1 finalizare plus noutate.

Nouă: Simbol de judecată. Înrudită cu numărul 6, 3x3 = 9 și 3 +3 = 6, se poate referi la sfarsitul.

Zece: Simbolizeaza exhaustivitatea ordine - după 10 numere repeta.

Unsprezece: subminarea și nimicirea 10 - un plus de defecte din care perfectă ordine.

Doisprezece: este un simbol al perfecțiunii guvernamentale sau regulă 3x4 - regula lui Dumnezeu asupra creației Sale.

Cele 12 numere sunt cele douăsprezece case ale zodiacului, la fel ca cei 12 apostoli ai lui Isus. De aceea, Leonardo Da Vinci a portretizat pe apostoli în 4 grupe de câte trei, în pictura lui din Cina cea de Taină incat face separarea zodiacului în patru anotimpuri.In simbolismul crestin apare aceasta asociatie,astfel incat cei patru apostoli (ca arcașii care apără adevărul și ordinea lui Hristos" Centrul ") sunt: ​​Matei, omul cu aripi, Marcu, leul, Luca, boul, Ioan, vulturul ^.Acest lucru provine din cartea biblică a profetului evreu Ezechiel, care în timp ce în exil in Babilonia circa 580 i.Hr. descrie viziunea sa, în care se mai vedeau patru făpturi vii  ce au ieșit din mijlocul focului, 

În ceea ce privește chipul fețelor lor, toate patru aveau o față de om, și o față de leu, pe partea dreaptă, și toate patru aveau o față de bou pe partea stângă; toate patru aveau, de asemenea, față de vultur. Ezechiel 01:10.

Sfinxul astrologic este compus din patru părți de animale: san si labe de leu, sferturi posterioare de un taur, aripile unui vultur, și capul unui om.

Cele patru semne ale sfinxului apar pe simbolul Rose Cross, care se spune că au fost purtate în jurul gaturilor preoților de"Magi inițiati".

Înainte de a deveni monograma lui Hristos, Rho chi a fost monograma de Cronos, zeul timpului, și o emblemă a mai multor zeități solare.
Chi-Ro este, de asemenea, la origine abrevierea "Hristos" în "creștin" sau "de Crăciun" la "X."
În ebraică, Chi-Rho echivaleaza cu Tav-Resh. Chi Rho a fost utilizat în texte alchimice ermetice pentru a indica timpul.

Enigmatic si transcendent, Sfinxul se pretinde si astazi ca fiind un mister.

Vechile stiinte de mistere asociate gnosticismului egiptean, astrologia, tarotul ori alchimia dau o importanta deosebita Sfinxului asociindu-l cu pastratorul marilor mistere, detinatorul cheilor cunosterii marilor taine ale Universului.
Analizand simbolistica Sfinxului constatam ca el este totodata Taurul, Leul, Vulturul si Omul (dupa cum este reprezentat in pictogramele egiptene). 
Cele 4 simboluri asezate in jurul Tronului Dumnezeiesc reprezentate in Apocalipsa lui Ioan.
Aceleasi simboluri reprezinta semnele fixe ale zodiacului dispus pe cele 4 directii ale spatiului (ca si colturile piramidelor). 
Taurul -(primavara), Leul -(vara), Vulturul - Scorpionul (toamna) si Varsatorul - Omul (iarna). 
Aceste semne fixe exprima stabilitatea, fixitatea dar ele concentreaza - in astrologie - potentialul elementelor precedente.
De asemenea aceste simboluri sunt reprezentate pe arcanul numarul 21 al tarotului. Acestea sunt si cele 4 simboluri ale celor 4 evanghelisti.
In alchimie acestea reprezinta un proces intreg, complect - Tetramorful - fara de care nu se poate realiza marea opera.
In toate traditiile mistice, acestea semnifica cele 4 elemente primordiale care au format Universul. (pamantul, apa, focul si aerul - impreuna formandu-l pe cel de-al cinci-lea, eterul, substanta in care ele se dizolva).
Legendele egiptene spun ca sub Sfinx se gasesc labirinturi subterane si ca aici se afla depozitata toata cunoasterea omenirii. Testele radar au detectat anomalii in structura solului de sub Sfinx indicand prezenta unor cavitati in sol.
Toate anomaliile pareau legate printr-o cavitate mai ingusta dar inca nu s-au facut sapaturi sub Sfinx si nici sub piramida.
Sfinxul este asezat cu fata exact spre rasarit asteptand rasaritul, simbolizand viata ca renastere precum mormintele Regale au fost dispuse pe malul occidental al Nilului in analogie cu opusul soarelui simbolizand viata care a trecut.

Cimatica

In 1787, juristul, muzicianul si fizicianul Ernst Chladni a publicat Entdeckungen über die Theorie des Klangesor (Descoperiri in legatura cu teoria muzicii). In aceasta lucrare si in altele similare, Chladni, nascut in 1756 in acelasi ani ca Mozart si mort in 1859, in acelasi an ca Beethoven, a pus fundatiile unei discipline din fizica, denumita acustica, stiinta sunetului. Printre succesele lui Chladni a fost descoperirea modului de a face vizibile undele sonore. Cu ajutorul unui arcus de vioara pe care il trecea perpendicular de-a lungul unei suprafete plate acoperite cu nisip, el producea aceste modele si forme ce astazi sunt cunoscute sub numele de figurile Chladni (dedesubt). Care este semnificatia acestei descoperiri? Chladni a demonstrat odata pentru totdeauna ca sunetul afecteaza materia fizica si ca are calitatea de a crea modele geometrice. Figurile lui Chladni Ceea ce vedem in aceasta ilustratie sunt in principiu doua lucruri: zone care vibreaza si care nu vibreaza. Atunci cand o suprafata plata a unui material elastic vibreaza, suprafata nu oscileaza doar ca un intreg ci si ca parti. Granitele dintre aceste parti vibratorii care sunt diferite pentru fiecare caz particular sunt denumite linii nodale ce nu vibreaza. Celelalte parti oscileaza constant si daca se pune nisip pe acest plan vibratoriu, nisipul (desenat cu negru in ilustratia de mai sus) se stange de-a lungul liniilor nodale ce nu vibreaza. Partile oscilatorii devin in acest fel, goale. Potrivit lui Jenny, conversia se pastreaza si in cazul lichidelor, cu alte cuvinte apa ramane pe zonele vibratorii si nu pe liniile nodale. Figurile Lissajous In 1815 matematicianul american Nathaniel Bowditch a inceput studierea modelelor create de doua curbe sinusoidale ale caror axe sunt perpendiculare intre ele, cunoscute sub numele de curbele Bowditch sau deseori figurile Lissajous figures (dedesubt). Asta din cauza ca aceleasi figuri au fost studiate de catre matematicianul francez Jules-Antoine Lissajous, care independent de Bowditch, le-a studiat intre 1857-58. Amandoi au concluzionat ca pentru a crea conditiile ca aceste desene sa apara, era ca frecventele sau oscialtiile pe secunda ale ambelor curbe sa ramana in proportie de numere intregi una fata de cealalta, de exemplu ca 1:1, 1:2, 1:3, s.a.m.d. Defapt, figurile lui Lissajous se pot produce si daca frecventele nu sunt in proportie de numere intregi. Daca diferenta este foarte mica, fenomenul ce se naste este acela ca desenul isi schimba constant forma. Se misca. Ceea ce creaza variatiile de forma este diferenta de faza sau unghiul dintre cele doua curbe. Cu alte cuvinte, modul in care ritmurile sau perioadele lor coincid. Pe de alta parte, daca curbele au frecvente diferite si sunt defazate una fata de cealalta, se nasc desene complicate de tipul panzei de paianjen. Figurile Lissajous sunt toate exemple vizuale ale undelor ce se intalnesc la unghi drept. Figurile Lissajou Rezultatul a doua curbe sinusoide ce se intelnesc la unghi drept . Ilustratie: Typoform, Jenny W. Bryant, Swedish National Encyclopedia Pe masura ce cugetam la legatura dintre aceste figuri si alte arii ale cunoasterii, am inceput sa ma gandesc la concepte ce exista in multe societati si mitologiile lor de pe intreg mapamondul care descriu lumea ca pe o panza de paianjen.

De exemplu, multe popoare mezoamericane priveau diversele parti ale universului ca produse ale rotirii si teserii: conceptia si nasterea erau/…/comparate cu actele rotirii si teserii; toate zeitele aztece si mayase ale creatiei si fertilitatii erau descrise ca mari tesatoare”. Un numar de valuri ce se intersecteaza unele cu altele la un unghi drept seamana cu un model tesut si este exact ceea ce da nastere la figurile Lissajous. Hans Jenny In 1967, Hans Jenny, doctor elvetian, artist si cercetator, a publicat cartea bilingva Kymatik -Wellen und Schwingungen mit ihrer Struktur und Dynamik/ Cymatics – Structura si dinamica undelor si vibratiilor. In aceasta carte, Jenny, precum Chladni, cu 200 de ani inainte, a aratat ce se intampla cand se pun materiale precum nisip, spori, pilitura de fier, apa si substante vascoase, pe suprafete metalice vibratorii si membrane. Cele ce apar sunt forme si miscari – modele ce pot varia de la cele aproape perfect ordonate si stabile pana la cele ce se dezvolta turbulent, organic si sunt in continua miscare. Jenny a folosit oscilatoare de cristal si o inventie proprie cunoscuta sub numele de tonoscop, pentru a face placile si membranele sa vibreze. Acesta a fost un mare pas inainte. Avantajul oscilatoarelor de cristal este ca se poate determina exact frecventa si amplitudinea/volumul care se doreste sa fie folosit. Era acum posibil sa se cerceteze si sa se urmareasca un sir intreg de evenimente in care exista posibilitatea schimbarii frecventei sau amplitudinii, sau a amandurora. Tonoscopul a fost construit pentru a face vocea umana vizibila, fara nici un aparat electronic la legatura intermediara. Acesta a oferit posibilitatea extraordinara de a putea vedea imaginea fizica a vocalelor, a tonurilor sau a cantecelor produse direct (dedesubt). Nu numai ca se putea asculta o melodie – dar se si putea vedea! Jenny a numit aceasta zona de cercetare, Cimatica, de la grecescul kyma, unda. Cimatica poate fi tradusa ca: studiul modului in care vibratiile in sens general, genereaza si influenteaza modelele, formele si procesele in miscare. Dezvoltarea unui model in nisip (pas cu pas).

Picaturi de apa ce danseaza (de Hans Jenny)
http://noulpamant.ro/articole/stiinte-de-frontiera/cimatica-stiinta-viitorului-partea-1/ http://adinaamironesei.blogspot.ro/2012/08/cimatica-o-stiinta-in-plina-expansiune.html http://conexiunilespiritului.blogspot.ro/2011/02/cimatica.html http://www.urban.ro/muzica/videoclipuri/bjork---thunderbolt-live-piesa-noua