suntemprafdestele: 2019

Intenţia: este de accesare a vieţii lui Aton Ra; o viaţă a lui Sandrin/Ana
Intenţia de lucru este să accesăm energiile profesor care ne duc spre Înalt, spre Absolut. Să ne rugăm să vină şi să se împletească în noi, în viaţa noastră actuală, energiile noastre de suflet – sufletul nostru evoluat, acele cursuri de apă ale sufletului, care aparţin Sinelui Nostru Înalt (care suntem tot Noi, dar sunt mai evoluate). Să ne conectăm la ele şi să le lăsăm să curgă în sinele nostru actual din România 2017, ca să ne ajute, ca să ne înveţe, să ne ridice vibraţia, să ne înalţe.
Mă plec în faţa lorzilor Cronicii Akashice, le mulţumesc pentru că văd uşa deschisă, mulţumesc pentru invitaţie şi urmez această cărare care duce la uşă. Păşesc pragul şi mă aflu într-o sală înaltă, uriaşă, iar în vârful sălii e un dom deschis, o fereastră ca la Şinca Veche, doar că domul e mult mai înalt şi arhitectural seamănă cu bisericile baroce (deci este o construcţie, un edificiu foarte înalt), iar dacă te uiţi în sus, dacă te înalţi, vezi nori, vezi îngeri, fiinţe de lumină proptite pe aceşti nori cu coatele, ca în picturile baroce şi renascentiste, care se uită la noi. Şi cu cât urci mai sus vezi raze de lumină, culori tot mai deschise.
Cerem acum să fim duşi acolo unde este optim pentru o lectură despre Aton. Aton este o viaţă a lui Sandrin/Ana, în sensul că o parte din sufletul meu a făcut înţelegerea de a se împleti în acea viaţă cu Aton ca fiinţă gazdă.
Urmează vorbire şi un fragment de incantaţie într-o limbă necunoscută.
Suntem pe o altă planetă unde vedem multe piramide care se pierd în zare. Peisajul este verde, seamănă cu Egiptul antic de dinainte de deşertificare. E un peisaj agricol, fertil. Se văd şi cursuri de apă. Şi se văd nişte munţi, se văd şi nişte structuri în formă de merkaba dar mai elaborate, cum este Sri Yantra… Informaţia este că acestea sunt foarte sacre, practic la fel de sacre sau chiar mai sacre decât piramidele. Este un loc special unde vin cei care au ales o anumită cale, cei care au nevoie să fie informaţi pentru a merge pe o anumită cale: cei care vor fi preoţi.
Urmează vorbire şi un fragment de incantaţie într-o limbă necunoscută.
Şi văd o femeie cu părul negru, cu o tunsoare ca la egipteni. Este Sinele meu de atunci. Are desene pe piept, pe umeri, pe antebraţe… e pictată toată. Unghiile de la picioare sunt pictate în mai multe culori, sunt parcă sidefii. Ochii ei sunt nepământeni. Are nişte ochi nepământeni. Dacă un pământean s-ar fi uitat în ochii ei, l-ar fi scos din corp şi l-ar fi propulsat în alte dimensiuni, în alte spaţii. Sunt ochi care văd dincolo, în alte spaţii, dincolo de spaţiul nostru de dimensiunea a 3-a, văd multidimensional. Ochii ei au sclipiri de nestemate, în care dacă te uiţi vezi geometrie sacră, vezi Sri Yantra şi în adâncul celui de-al treilea ochi (în glanda pineală), dacă te conectezi cu al treilea ochi al ei …
Sri Yantra
Urmează vorbire şi un fragment de incantaţie într-o limbă necunoscută…
Pe umeri are şerpi care sunt simbol al puterii sale integrate. Este o zeiţă. Nobleţea ei depăşeşte imaginaţia. Centrarea ei, frumuseţea ei, echilibrul, înţelepciunea ei sunt nemărginite. Încarnările ei sunt pe tărâmuri vaste, în civilizaţii diverse, în lumi şi planete diferite.
Are energie de felină. Dacă vrea se poate mişca ca o panteră. Poate sări şi 20 de metri. Dacă vrea poate merge atât de lin încât nici cel mai perspicace vânător, cu cel mai ascuţit auz n-ar putea-o auzi. Nici animalele sălbatice nu ar putea-o auzi. Dacă vrea se poate ridica prin bilocaţie la nori, la lună şi la stele… Dacă vrea poate călători pe spinarea vântului… Dacă vrea poate comunica mental cu orice fiinţă vie… cu orice animal… Poate privi prin ochii oricărei păsări, poate fi şaman, vindecător pe oricare planetă sau în afara lor, poate călători între stele. Iubirea ei poate fi nemărginită… Pauză, suspin…Şi înţelepciunea ei este fără margini.
Steaua din capul ei începe acum să se rotească. Pe măsură ce se roteşte, vedem faţete de timp şi spaţiu şi vedem … (urmează vorbire şi un fragment de incantaţie într-o limbă necunoscută…
Se numește Yvonna … Yvonna…
Într-o zi la templul la care se obişnuia să fie venerată, în sensul că acolo ea îşi aducea învăţăturile şi vindecările, și energia ei de curăţare… energia ei sacră… Într-o zi la templul ei a venit un călător. Era un bărbat tânăr cu haine de felină, din piele de leopard, un om cu daruri deosebite, un căutător spiritual. Era cu sandale verzi, un toiag care avea în mâner o nestemată acoperită cu piele ca să nu se vadă, să i se deghizeze valoarea. Acest om avea o mare putere… Adunase mare putere prin disciplină, prin muncă, prin centrare. Preot format în munţii din vecinătate pe planeta aceea.
Pare a fi pe Sirius, dar nu sunt sigură. Nu se simte a fi adevărat %. Vom vedea! La un moment dat a primit informaţia în meditaţiile sale că trebuie să vină la templul lui Yvonna. A îngenunchiat la templu şi şi-a depus darurile pe pământ. E vorba de flori, de scoici, pepite, de minereuri, cristale… S-a plecat în faţa ei şi i-a spus:
– Yvonna, eu nu ştiu ce anume m-a făcut să vin aici, dar am făcut aşa cum mi-a spus Spiritul. Mă plec în faţa ta, onorez învăţătura ta şi te rog, dacă mă poţi ajuta să îmi arăţi de ce am fost adus aici, de ce am fost trimis aici, ca anume mi se incumbă de aici şi eu să onorez…
Şi atunci Yvonna a privit în inima acelui om şi o uşă i s-a deschis, şi a văzut prin acea uşă lumi pe planete îndepărtate şi pe acea planetă pe care era templul ei, lumi, faţete de timp şi vieţi în care acest om era preot asemenea ei. Aceeaşi statură de evoluţie, aceleaşi capacităţi, doar că el era foarte legat cu soarele, de energiile solare. A văzut că el avea să fie preot al lui Aton Ra. Dacă ea era preoteasa Mamei Divine, a Dumnezeului Mamă, acest om va fi preot al Dumnezeului Tată. Şi l-a văzut şi în Egipt, pe Pământ – Aton-Ra. S-a plecat în faţa lui şi i-a spus:
Onorez înţelepciunea divină din tine! Şi i-a pus mâna pe umăr şi l-a privit în al treilea ochi al lui.
Şi în acel moment s-a petrecut în el o deschidere şi o conectare, o activare. Exact cum ai băga o cheie într-o gaură de broască a unei uşi. Când ea l-a privit în ochi, a trecut de ochii fizici. Este exact ca şi când l-ar fi smuls dintr-o plasă, iar el s-a văzut între stele, şi s-a văzut într-o ţesătură de energii în spaţii multidimensionale… şi era şi nu era… Nu mai era în corpul 3D. Era în spaţii contorsionate, în spaţii multiple… Era ca o prismă care se răspândea, apoi se aduna… Și s-a văzut în forme de geometrie sacră… Și s-a văzut construindu-se, apoi restrângându-se… recreându-se, apoi expandându-se, cu noi reţele neuronale, noi reţele de lumină.
Toate acestea se jucau şi se îmbinau cu reţelele de lumină ale lui Yvonna şi a multor altora (căci nu erau doar ei)… Era o frăţie… toţi erau din aceeaşi familie, toţi erau fraţi şi surori. Şi diamantele din sufletele lor se aprindeau şi luminau şi se făcea o reţea care sclipea, o reţea de muzică divină. Cu toţii erau ca o harpă la care a început să rezoneze melodia lui Dumnezeu. Şi au înţeles atunci că în diverse faţete de timp, în diferite reîncarnări se vor ajuta între ei să se încarneze, iar acesta este un angajament făcut pentru totdeauna, în toate timpurile şi în afara timpurilor. Ca toţi aceşti copii (… urmează vorbire şi un fragment de incantaţie într-o limbă necunoscută…) să se ajute, să se activeze între ei, astfel încât reţeaua cristalină cosmică să fie activă, să pulseze, să poată cânta cântecul lui Dumnezeu şi să lumineze în Creaţie, tot mai departe şi tot mai departe, creând noi lumi şi crescând noi Dumnezei.
Când s-a trezit, era culcat pe podea în templu. Îl durea capul, dar Yvonna i-a pus mâinile pe cap şi durerea i-a dispărut instant. Astfel şi-a dat seama că avea capacitatea de a vedea şi simţi în alte lumi, asemenea ei. Şi Yvonna i-a spus:
O parte din mine va fi cu tine şi te va ajuta în munca ta, în ceea ce ai de făcut.
Şi şi-au atins palmele ca şi cum şi-ar fi pus propriile palme în reflectare în oglindă. Deci şi-au pus palmele una peste alta şi s-a făcut o conexiune la nivelul chakrelor, a chakrelor secundare şi a tâmplelor şi la nivelul acelei Sri Yantra din centrul capului. A ei era mult mai strălucitoare, dar şi a lui a început să se învârtă în sens orar.
Ea i-a spus:
Acum învârţi steaua din cap în sens orar, şi te vom trimite în timp, în viitor, unde vei lucra ca preot al lui Aton-Ra.
Şi cei doi s-au plecat unul în faţa celuilalt.
Acum te activez eu pe tine, altă dată mă vei activa tu pe mine. Suntem fraţi! Onorez lumina din tine.
(… urmează vorbire şi un fragment de incantaţie într-o limbă necunoscută…)
Şi şi-au amintit de unde veneau, că toţi erau raze din acelaşi coş. Şi erau mulţi alţii cu care se vor întâlni în alte spaţii şi timpuri, în alte dăţi în Creaţia Divină. Şi precum a spus, a pus o parte din ea în el, atunci, pentru că ea era atunci mai înaintată pe cale şi în conştiinţă, mai capabilă să îl ajute cu toată cunoaşterea, cu toată puterea.
(… urmează vorbire şi un fragment de incantaţie într-o limbă necunoscută…)
Şi când au făcut asta, şi-au amintit de vieţile împreună în dimensiunile superioare cu munţi de cristal, cu plante eterice cristaline, un plan al develor unde au petrecut mult timp împreună având grijă de forţele naturii, de specii de animale şi plante, de forţe ale naturii, de eoni de timp, ca fraţii alături şi de alţi fraţi.
S-au văzut când erau în ceruri, când erau nori, când erau ceaţă – elementali ai aerului – înlănţuiţi într-o energie divină, mulţi fraţi împreună, fraţi şi surori. Şi povestea lor împreună merge eoni de timp… eoni de timp… cu iubire nemărginită…
Şi când a văzut aceasta Aton a simţit în inimă şi în sufletul său o deschidere imensă, ca şi cum înainte ar fi fost o încăpere, dar acum era ca un stadion imens, un oraş enorm.. atât de mult spaţiu avea în inima sa să găzduiască receptare, iubire şi compasiune pentru toate fiinţele pe care le va întâlni în călătoriile sale.
A ştiut atunci că alege să fie un vindecător, că alege să ajute fiinţele, să se regăsească pe Sine, să regăsească a lor Cale către Sursă… să regăsească a lor Cale către Dumnezeu Mamă/Tată… să regăsească a lor Cale către Acasă din inima lor. Şi au curs în el fluvii cosmice de iubire.
A intrat într-o transă în care a stat ani de zile… Şi l-au pus într-un sicriu de metal căptuşit cu pânză, pentru a sta pe moale. Şi era bine păzit, bine protejat, pentru ca nici o insectă să nu se apropie de corpul său. L-au pus într-un spaţiu special, un loc de protecţie ca un fel de cocon energetic, care îi proteja trupul.
Şi în tot acest timp sufletul său a fost ieşit din trup în Cosmos, suspendat în acel râu de iubire în afara timpului, în afara identităţilor sale. Le vedea pe toate ca pe nişte frunze legate cu fire pe un copac, plutind în neant legate cu fire ca nişte extensii ale unei celule centrale din vânturi, Vântul Cosmic şi Neant… Şi în jur era o ploaie de stele… Şi toate aceste identităţi erau… erau… existau… Şi a simţit energiile, energii de tristeţe unele… energiile sacrificiului de sine… energii de iubire pentru ceilalţi… energii de trădare de sine şi trădarea celorlaţi… energii de abandon în faţa aparenței de schimbare a lui Dumnezeu… Şi sute şi mii de feluri de energii şi identităţi… Şi fiecare pretindea că era adevărată, şi fiecare era adevărată în felul ei.
Dar dincolo de ele era Ploaia de Stele, era Vântul Cosmic. Şi a stat el acolo în sicriu nu se ştie cât, sute de ani, în timp ce sufletul său stătea suspendat în acel Vânt Cosmic de stele. Şi sufletul lui avea formă umană (în sensul că avea formă umană dar era transparent). Şi aşa cum stătea el suspendat în Vântul Cosmic, în stele, era foarte mare şi foarte frumos – foarte frumos, cu pletele printre galaxii şi printre stele şi cu ochi de stele. Şi ceea ce-l mai anima era doar iubirea, iubirea de Dumnezeu. Şi şi-a dat seama că acea iubire era iubirea de sine, era un Sine mai mare decât toate acele identităţi. Un Sine care le îngloba pe toate, care le includea şi în acelaşi timp le accepta şi le lega. Şi mintea lui a făcut poc! şi a stat fără minte. Doar simţea şi ştia tot ceea ce era de simţit. Şi cunoaşterea curgea prin trupul lui, prin A.D.N.-ul lui şi se aşeza exact unde trebuia şi se înscria unde trebuia.
Şi după ce a stat aşa sute de ani, la un moment dat s-a hotărât să coboare în trupul păstrat în templu, în acel sicriu, care era dintr-un metal necunoscut pe Pământ. A coborât şi când s-a întâmplat asta, s-a simţit în tot templul. A fost aşa, ca o suflare de vânt, ca un vânt neașteptat care s-a simţit în toată clădirea, care s-a cutremurat deodată. S-au stins toate făcliile, care apoi s-au aprins din nou.
Atunci toţi care slujeau în templu au venit şi s-au închinat, pentru că toţi primiseră informaţia în Spirit că Preotul lor revenise în coşciug. Şi nu avea capac, era acoperit cu textile şi un fel de pătură de argint. El singur s-a ridicat. Ochii lui semănau cu stelele, aşa străluceau! Tot trupul lui strălucea.
Toţi oamenii au căzut în genunchi în faţa sa. Au adus şi toţi bolnavii, pentru că primiseră în Spirit informația să îi aducă. Practic a fost ceva timp între momentul când s-a coborât în trupul din sicriu, şi până s-a ridicat din sicriu. Astfel au avut timp să aducă bolnavii. Informaţia era că cei pe care îi va atinge se vor vindeca. Şi atunci s-au vindecat toţi oamenii din acel oraş.
Atingerea lui avea efect în ecou, ca la domino: vindecarea se transmitea de la unul la altul. Semăna cu transmiterea flacării lumânării în noaptea de Înviere la Sfântul Mormânt: pe tine nu te arde, dai cu mâna prin ea şi nu arde; dai la al doilea şi tot aşa; abia la al treilea începe să ardă, iar la al patrulea – arde! Tot aşa era cu puterea lui de vindecare.
Când a început să păşească, oamenii se cutremurau și cădeau în genunchi în jurul său. Şi atunci el i-a privit dar vedea dincolo de ei, şi le-a spus aşa:
Nu voi rămâne aici! Alegeţi preoţii cei mai buni şi trimiteţi-i la mine să-i iniţiez!
Și s-a retras în izolare.
În următoarele luni, pe aceşti oameni (nu erau numai tineri, erau şi bătrâni) el i-a iniţiat. A făcut o şcoală de mistere. Cei care erau bătrâni şi i-a iniţiat, au fost întineriţi. Şi s-a creat un ordin de preoţi care au fost iniţiaţi de el, care au fost trimişi pe multe planete.
Şi rolul lui Yvonna a fost de activare. Dar, odată activat, acest coleg a fost la aceeaşi putere, la aceeaşi amplitudine de forţă, cunoaştere şi valoare. Şi întotdeauna o parte din ea a rămas în el, şi o parte din ea a mers de asemenea la toţi preoţii pe care el i-a iniţiat. Şi preoţii pe care i-a iniţiat au primit fiecare din ei o parte din el, în A.D.N.-ul lor au primit înformaţii, căci aşa se făceau iniţierile. Erau ca nişte descărcări de cristale eterice, cu cunoaşterea şi A.D.N.-ul maestrului, cu A.D.N.-ul preotului iniţiator.
Şi astfel, o parte din el şi o parte din Yvonna au pogorât în toţi tinerii iniţiaţi. Unul din aceşti tineri iniţiaţi era Sandrin de acum… un Sine al lui Sandrin.
Despre Sinele Aton Ra al lui Sandrin
Şi vedem circumstanțele acelui tânăr: pe Sirius într-o piramidă, un băiat tânăr; părinţi agricultori dar foarte înstăriţi, dintr-o clasă bine situată economic, respectaţi în comunitate, a căror copil deosebit de dotat l-au dus la templu, unde a fost cooptat pentru a fi instruit şi pregătit pentru preoţie, ceea ce era o mare onoare pentru ei. Acest tânăr a fost iniţiat chiar de Marele Preot despre care este povestea de mai sus (cel care a călătorit în stele în timp ce corpul lui era păstrat în templu, în sicriu).
(urmează o incantaţie într-o limba necunoscută).
Acestui tânăr i s-a spus Aton. A fost format ca preot Aton Ra la școala Marelui Preot Aton Ra. A primit Informația lui Aton Ra la Școală, prin inițiere, și astfel a devenit Aton Ra (având o parte din el în sine) – ca un fel de Copy-Paste, ha ha!
El a fost trimis să ajute în Egipt.
Întâi a lucrat local. A lucrat la misiuni în zonă. Vedem piramidele despre care am amintit la începutul acestei călătorii. Şi a lucrat acolo. Durata lui de viaţă era mult mai mare daecât a noastră pe Pământ. Trăiau câteva sute, peste 1.000 de ani. Văd aşa, cam 1.500 de ani. Dacă ar fi sa facem o corespondenţă, ar fi cam aşa, 1.500/1.600 şi ceva de ani. A ajutat acolo câteva sute de ani: a învăţat, a creat şcoli, discipline de lucru de meditaţie, de călătorie în astral, de decorporalizare, de „încorporare” (nici nu am cuvinte!…) – de a intra în corp şi a ieşi din corp; de a-şi face corpuri de rezervă pe care să le folosească atunci când mergea în dimensiuni cu condiţii diferite de viaţă, unde era nevoie de corpuri cu alte capacităţi de care era nevoie unde dorea el să călătorească. Făcea alte corpuri pentru alte planete şi le locuia, le folosea, le însufleţea şi, apoi, dacă pleca le putea pune la păstrare în stare de stază, sau le putea dezintegra pur şi simplu dacă nu mai avea nevoie de ele.