Acestui univers ii trebuiesc 26.800 de ani pentru a parcurge un ciclu intreg pe orbita sa in jurul acestui mare soare central. El se misca intr-o corespondenta perfecta cu o precesie completa a Stelei Polare. Va indoiti oare ca exista o putere divina pozitiva, controlind totul? Sa revenim la observatiile noastre... In universul din care face parte Pamintul nostru nu pot exista decit noua planete sau particule rotindu-se in jurul Soarelui central la un moment dat. Acesta este un ciclu constant al nasterii, consolidarii, apoi al expansiunii, al atingerii limitelor de viteza, al zborului in spatiu, al exploziei, dezintegrarii, si al reasimilarii de catre Soare pentru a continua cu o noua nastere. Deci Soarele reconstituie din fluid ceea ce va trimite in afara pentru ca sa devina iarasi fluid. Este o reinnoire continua, o regenerare printr-o noua nastere. Fara acest proces, marele soare central al celor 91 de universuri, la fel ca si sorii centrali ai celor 91 de universuri, s-ar fi epuizat demult si cu totii s-ar fi intors in Infinitul in care exista toate substantele...
Galaxia celor 91 de universuri din care face parte Pamintul nostru, cu galaxia sa de planete si atomi, nu este decit o galaxie dintr-un univers si mai extins, de 91 de galaxii care se rotesc in jurul unui si mai mare nucleu sau soare central, care are o masa de 91 de mii de ori mai mare decit prima galaxie mentionata. Aceasta conditie continua sa se repete de 91 de ori, aproape la infinit; intregul alcatuieste marele si infinitul Cosmos, galaxiile cuprinse in Calea Lactee, cum ii spuneti voi. Acest Cosmos este adesea numit Raza Energiei Atomice, sursa energiei solare. Nu este vorba de un nor de stele din care ar face parte Soarele nostru. Este o nebuloasa nascuta sau expulzata din marele soare sau nucleu central sus-amintit. Soarele, asa cum il vedeti localizat in aceasta nebuloasa, nu este decit o parte a razelor de lumina provenite din acel soare; aceste raze particulare se refracta sub un unghi sub care sunt concentrate, apoi sunt reflectate, pina cind, astfel refractate si distorsionate, alcatuiesc imaginea soarelui si il plaseaza intr-o pozitie falsa. Aceste raze sunt reflectate indarat atit de distinct incit voi credeti ca priviti soarele. In aceeasi maniera, multe alte planete sau atomi sunt deformate de acest fenomen. Desi par sa fie multe, sunt mult mai putine; totusi, numarul lor este actualmente socotit de ordinul milioanelor. Privind de aproape la aceste imagini, veti vedea ca aceste nebuloase, sau sorii lor nu sunt in forma de discuri, ci globulare si sferice, turtite la poli, exact ca si Pamintul. Privindu-le, se observa marea zona polara aplatizata. Masa enorma a marelui soare Cosmic exercita un efect atit de profund asupra razelor de lumina, incit ele sunt reflectate de jur imprejurul Cosmosului. Ele sunt profund afectate si reflectate si la venirea in contact cu radiatiile Atomice si Cosmice, si particulele lor sunt deviate atit de mult incit mii de imagini de planete si stele sunt reflectari ale aceluiasi grup. Astfel, mii de planete si stele apar in locuri eronate, si multe alte mii de imagini sunt reflectate din nou. Cind privim prin univers, imaginile apar de ambele parti si vedem lumina nascuta cu sute de milioane de ani in urma, care a facut ocolul complet al Cosmosului. Astfel, avem doua imagini in loc de una. Una dintre imagini este a planetei asa cum era cu sute de mii de ani in urma, pe cind cealalta este de acum sute de milioane de ani. Asta se intimpla in toata marea ordine Cosmica. In multe cazuri privim, acum, departe in trecut, si putem vedea si in viitor, prin aceleasi mijloace. Exista o conexiune invizibila, ca gindirea sau bataile inimii amplificate de miliarde de ori, prin care iese la lumina ordinea spirituala care controleaza toate universurile. Aceste mari impulsuri vii sau batai de inima se exprima prin inteligenta care patrunde Fluidul ce inconjoara Cosmosul, si care este contrapartea lui spirituala. Aceste gigantice batai de inima sunt acelea care trimit curentii vietii in fiecare atom al intregului Cosmos, si mentin miscarea intr-o ordine si un ritm desavirsit. In infinita vastitate a Cosmosului nu pot exista celule bolnave sau discordante, caci o singura celula bolnava sau dizarmonica le-ar perturba pe toate celelalte. Atunci ar rezulta, pentru o vreme, haos. Asta se refera si la organismul uman atunci cind este perturbat de ginduri dizarmonice. Din acest control central s-a ivit cuvintul Divinitate.
Pulsul individului uman corespunde cu aceasta bataie de inima, desi in miniatura. Omul provine din ea si este o contraparte a ei, a inteligentei care controleaza toata sursa fluidului. El co-exista cu sursa si primeste totul direct din marele rezervor fluid, asa cum si marele soare central se hraneste din aceeasi sursa, dar intr-un grad mult mai mare din cauza uniunii sale cu inteligenta care dirijeaza sursa. Omul, unitatea umanitatii, este un univers divin bine organizat, desi infinit de mic in comparatie cu marele ansamblu de universuri. Totusi, omul, ca unitate a umanitatii, cind isi asuma si devine responsabil de divinitatea sa reala, este cel mai important, caci el tine de marea inteligenta care este in fruntea intregului plan divin al tuturor universurilor si il controleaza. Astfel, chiar daca toate universurile ar fi distruse, omul, in cooperare completa cu inteligenta primordiala care intrepatrunde si umple toate emanatiile din Fluid, pina la cele mai inferioare, formele fizice, poate reconstrui toate universurile. Daca ar surveni o asemenea catastrofa, omul nu numai ca are puterea, ci este insasi puterea care il dizolva inapoi in inteligenta primordiala, unde nu exista distrugere. Cind linistea domneste iarasi si armonia este reinstaurata, pentru om nu mai conteaza, cind a revenit in inteligenta primordiala, cite miliarde de ere trec pentru a reface perfectiunea initiala ca sa poata fi reluat intregul proces de la inceput. Atunci omul isi pastreaza unitatea cu infinitul si isi permite sa astepte momentul potrivit pentru a readuce in existenta universurile. Atunci, pastrind cunoasterea experientelor precedente, el este mai bine inzestrat pentru manifestarea unor conditii mai desavirsite si mai trainice. In felul acesta, omul nu poate da gres niciodata, caci este mai hotarit decit oricine; si ratarea nu este inscrisa in viziunea sau in constiinta lui.
Viata-si-invataturile-maestrilor-din-extremul-orient
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu