Neptun se racise acum suficient si suprafata lui ajunsese intr-un stadiu in care era capabil sa sustina viata. Pe aceasta planeta, pe orbita pe care o ocupa atunci, conditiile pentru intretinerea si sustinerea vietii umane, de care se bucura astazi Pamintul, ajunsesera la faza in care elementul de viata umana se putea atasa amibelor evoluate necesare pentru a sustine si manifesta forma umana. Asa a intrat in existenta prima rasa umana, nu amiba animala, ci amiba umana, amiba de un tip si o caracteristica speciala, dotata cu inteligenta prin care era capabila, si a reusit, sa-si accelereze procesul evolutiei. Pe aceasta planeta, conditiile erau perfecte pentru dezvoltarea omului, si aceasta dezvoltare s-a derulat cu pasi repezi. Nu existau organisme animale inferioare; viata animala inca nu se dezvoltase.
Planeta era ocupata de fiinte umane superioare care s-au dezvoltat rapid intr-o rasa perfecta, capabila sa se sustina si sa se alimenteze singura direct din substanta Cosmica sau Fluida. Ei ar fi numiti zei pe Pamintul actual. Multe legende si mituri de astazi au aparut odata cu ei sau au fost create in jurul acestor oameni. Ei erau exact ca Principiul care ii adusese la viata.
Aceasta rasa, prin abilitatea sa de a exprima frumusetea si desavirsirea, a inceput sa se inconjure cu conditii frumoase si desavirsite; de fapt, ei au facut din planeta un paradis al frumusetii si perfectiunii. Se intentionase ca aceasta rasa sa pastreze pentru totdeauna aceste conditii perfecte, pe care le realizasera prin controlul absolut asupra tuturor elementelor. Cind ei isi exprimau o dorinta, aceasta se indeplinea instantaneu. Pe masura ce timpul trecea, unii au inceput sa dea dovada de inactivitate si egoism in incercarea de a-si depasi semenii. Acest lucru a adus divizari, si divizarile au dat nastere la egoism si lacomie, care au provocat disensiuni. Timpul care ar fi trebuit folosit pentru creatie in progres si in serviciul tuturor era irosit in dispute si controverse. In loc sa se mentina aproape de sursa lor, ei se indepartau si se separau tot mai mult, pina cind toti, cu putine exceptii, au pierdut ceea ce era inalt si nobil. Toti, cu citeva exceptii, au renuntat la siguranta si protectia avuta. Acest lucru a declansat un virtej de jur imprejurul planetei.
Viata-si-invataturile-maestrilor-din-extremul-orient
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu