Boli karmice

Iată o lectură oferită unei femei de treizeci şi şapte de ani care sufereade un cancer al femurului; ea descria durerea ca o impresie continua de sfîşiere a cărnii:

Sub domnia lui Nero, la Roma, în ultima parte a domniei sale, entitatea aparţinea casei Parthesias. Ea a avut atunci ocazia să întîlnească numeroşi adepţi ai creştinismului, în momentul cînd erau

persecutaţi şi constrînşi să coboare în arene ca să lupte. Entitatea a asistat la aceste lupte pentru că se afla sub influenţa celor care le încurajau.

Entitatea simţea în străfundul său că aceşti nefericiţi expuşi la Circ însemnau ceva mult mai profund decît un spectacol şi totuşi a început să rîdă de una din tinerele aduse în arenă, crezînd că era indispensabil

să rîdă ca să placă însoţitorilor săi. Apoi a devenit conştientă de suferinţa fizică a acelei tinere. [...]. De unde rezultă faptul că acum trebuie să se confrunte cu aceeaşi suferinţă, astăzi. (Lectura 275-19).

O altă lectură mai spune despre aceeaşi persoană:

Entitatea aparţinea casei unui potentat, o înaltă personalitate cu influenţă asupra oamenilor acelor vremi. De aici vine faptul că entitatea a văzut mai multe persoane pierind în arenă şi asta îi aduce astăzi această suferinţă, simţindu-şi membrele sfîşiate... Prin aceasta, entitatea a pierdut moral. (Lectura 275-11).

CARE ESTE NUMELE ACESTEI TINERE DE CARE AM RÎS CU CRUZIME? a întrebat bolnava.

Această persoană care a suferit tortura sub colţii sălbăticiunilor este astăzi o fiinţă scumpă ţie şi foarte apropiată. (Lectura 275-22).

Într-adevăr, tînăra respectivă era acum cumnata sa, care o îngrijea cu un mare devotament.

ŞI DE CE A TREBUIT SĂ AŞTEPT ÎNCARNAREA ACEASTA CA SĂ LICHIDEZ ACEASTĂ KARMĂ ROMANĂ?

Pentru că nu se putea face înainte! (Lectura 275-25).

ŞI CE IDEE - SAU CE IDEAL - DIN EPOCA ROMANĂ NE-A FĂCUT SĂ NE REÎNCARNĂM ASTĂZI ÎN ACEASTĂ LEGĂTURĂ FAMILIALĂ?

....Fiecare suflet îşi caută mijloacele, ocazia de a exprima ceea ce era necesar propriei lui dezvoltări spirituale în această viaţă şi în legăturile cu celălalt suflet. (Lectura 275-38)

În prima lectură, bolnava a întrebat dacă există o speranţă de vindecare.

Cayce a răspuns:

Asta depinde în întregime de răspunsul acestui corp. Trezirea sa, conştientizarea forţelor acumulate în ea pot determina forţele mentalului să se aplice cu succes forţelor materiei. (Lectura 275-1).

Altfel spus, vindecarea depinde de gîndire, de atitudinea mentală a bolnavei, de puterea sa de a-şi controla reacţiile corpului. Mai departe, Cayce a adăugat:

Răspunsul pozitiv al corpului la această atitudine mentală nu va fi rapid la început, dar odată început procesul, ameliorarea este sigură şi de netăgăduit.

Tînăra femeie conştientizase că înfruntînd această boală, înfrunta de fapt o atitudine interioară rea, creată de ea altădată. A luat foarte în serios sfaturile lui Cayce, a meditat, s-a rugat, s-a străduit să uite şi să progreseze spiritual şi, în final, cancerul s-a vindecat complet!

În iulie 1926, un tînăr fost miner de adîncime în minele de cărbuni din Virginia cere ajutorul lui Cayce:

AM FOST RĂNIT ÎNTR-UN ACCIDENT DE MAŞINĂ ÎN URMĂ CU PATRU ANI [...]. ŞI IATĂ-MĂ PARALIZAT DIN CAP PÎNĂ ÎN PICIOARE. AM FOST OPERAT DE TREI ORI, DAR FĂRĂ

REZULTAT. MEDICII NU ÎNŢELEG NIMIC ÎN CAZUL MEU.

În luna care a urmat, Cayce a dat pentru el următoarea lectură:

Această viaţă a entităţii, prin starea fizică, este urmarea normală a experienţelor sale terestre. Şi această viaţă este mai interesantă decît boala însăşi. [...]. Căci multe din suferinţele sale actuale au fost meritate de el, sînt o urmare a gîndurilor şi acţiunilor sale...

Şi, la sfîrşitul lecturii, cei prezenţi l-au putut auzi pe Cayce spunînd foarte încet, încît abia putea fi înţeles: Vedeţi, acest om este Nero. (Lectura 33-1).

Cayce nu promisese nici o ameliorare, dar l-a încurajat pe infirm să progreseze spiritual şi moral. Într-o altă lectură pentru cineva care îl cunoştea pe acel om, Cayce a declarat:

N-am putut să-i facem nici un bine în plan fizic. Totuşi, informaţiile care i-au fost date (prin lectură), au putut trezi întrucîtva spiritul acestui om considerat analfabet. Această entitate, în subconştientul său, de vine treptat conştientă de faptul că înfruntă ea însăşi aceste forţe distructive pe care le-a folosit altădată, răsfrîngîndu-le asupra omenirii, într-o altă perioadă din experienţa sa terestră. (Lectura 900-295).

În 1940; acel om a murit. Trăise timp de optsprezece ani complet neputincios, aflat în întregime în grija organizaţiilor caritabile... creştine!

Viaţa sa dureroasă, ratată complet şi inutilă în aparenţă, l-a ajutat probabil să lichideze o parte din karma acumulată ca Nero. Şi cum reîncarnarea se face în grup, regăsim şi o metresă a lui Nero în dosarele Cayce! Este vorba de o consultantă care suferea dintotdeauna de o malformaţie a spatelui şi de diverse mutilări prin accidente:

Fiind una din însoţitoarele acelui om care a persecutat biserica atît de mult şi punea să i se cînte la vioară în timp ce Roma ardea, iată motivul pentru care entităţii i s-a desfigurat corpul încă de la naştere. (Lectura 5366-1).

Astfel, nu sîntem niciodată victima cuiva, ci numai a noastră înşine. Şi dacă aparenţele imediate par a ne face să credem că sîntem victime, nu e niciodată aşa în ce priveşte legile karmei: recoltăm numai ceea ce am semănat în această viaţă sau într-o viaţă anterioară. Afirmaţiile lui Cayce privind originea karmică a bolilor a suscitat un mare număr de lucrări de cercetare. Şi, dacă este greu de verificat o viaţă anterioară din epoca romană cînd lipseşte documentaţia, este posibil să verificăm vieţile

anterioare mai recente. Este ceea ce a făcut doctorul Ian Stevenson, la Universitatea din Charlotteville, în Virginia (U.S.A.). Lucrările sale au putut confirma această ipoteză a originii karmice a unor boli. Dr. Stevenson încearcă de ani de zile să întreprindă anchete în diverse ţări ale lumii: el studiază mai ales semnele şi infirmităţile cu care se nasc copiii. Le analizează în lumina a ceea ce spune copilul însuşi cînd este încă foarte mic, imediat cum începe să vorbească. Nu poţi citi aceste anchete fără să fii uluit. De exemplu, cazul micului Witjeratne Hami, din Ceylon, născut cu o mînă paralizată, care spunea: "Cu această mînă miam ucis soţia înainte de a mă naşte aici".

Universul lui Edgar Cayce