Nici o iubire nu se pierde vreodată

Bineînţeles că ne reîncarnăm şi în familie! Împreună la bine şi la rău. Dar toţi cei care au pierdut o fiinţă iubită să se consoleze: o vor putea regăsi!

EXISTĂ UN MOTIV PENTRU CARE FRATELE MEU ŞI CU MINE AM ALES ACEEAŞI MAMĂ?

Răspunsul lui Cayce:

Aceste experienţe de viaţă din Palestina antică v-au legat strîns şi v-au creat astfel de relaţii încît aţi ales să vă reîncarnaţi împreună. (Lectura 2454-3).

Este vorba de două persoane asociate ulterior în aceeaşi activitate, în America secolului XVIII, înainte de a se reîncarna încă o dată împreună în secolul XX!

Iată şi cazul unei fetiţe de 5 ani, ai cărei părinţi ceruseră o lectură:

Înainte, entitatea aparţinea familiei Audubon. Acolo ea era tot fiica mamei sale actuale - dar n-a trăit foarte mult: căci în acea viaţă a murit de mică, în accident de maşină. (Lectura 1635-3).

Deci iată o mamă dezolată de pierderea copilului şi care în viaţa următoare îl regăseşte în aceleaşi condiţii: este tot fetiţa sa şi în aceeaşi ţară (Audubon era o familie americană cunoscută în epoca colonială).

Dar încă nu e tot... Căci de la o încarnare la alta ne putem schimba sexul! Pentru că, aşa cum zice Pavel, "în Ierusalimul ceresc nu există nici evreu, nici grec, nici sclav, nici om liber, NICI BĂRBAT, NICI FEMEIE". Aceste condiţii nu sînt decît temporare. Numeroase cazuri de schimbare de sex apar de altfel de-a lungul lecturilor:

Înainte, entitatea se afla în Imperiul Roman, într-o perioadă de expansiune maritimă spre alte ţări. Acolo, entitatea era bărbat, marinar, un căpitan care comanda flota romană în ţinuturile Irlandei şi Angliei. (Lectura 2454-3).

Or, astăzi este femeie. De ce s-a reîncarnat ea de data aceasta de sex feminin? Pentru că:

Dacă dobîndise mari talente de învăţător, de şef, instructor, director - talente pe care le păstrează astăzi - ea cunoscuse puţin viaţa de familie.

Mai curios încă, ea nu se afla la prima schimbare de sex:

Înainte, entitatea se afla în Persia, în mediile conducătoare. Ea trăia la curtea Semiramidei, a cărei confidentă era - s-ar spune astăzi secretară. În realitate un post de decizie. (Aceeaşi lectură).

Astfel, ne putem alege alt sex, după programul dorit. Cineva care a iubit pătimaş o femeie pe care n-a luat-o de nevastă va putea, fără îndoială, s-o regăsească în viaţa următoare ca soţie, dar şi ca soră sau

mamă... sau chiar soţ dacă el însuşi s-a reîncarnat în femeie! Cum toţi sîntem chemaţi să devenim zei, iar Dumnezeu, aşa cum spuneau gnosticii, este Tată şi Mamă, masculin şi feminin, trebuie aşadar să trecem prin experienţa celor două polarităţi.

În unele vieţi, ne încarnăm în bărbat şi învăţăm să stăpînim vibraţiile masculine, ca soldat, marinar, tăietor de lemne, vîslaş... După un anumit timp, după ce am stăpînit situaţiile masculine, aspirăm firesc să cunoaştem viaţa la feminin. De exemplu, ce efect are aducerea pe lume a unui copil, alăptarea lui, activitatea casnică etc. Şi asta pentru ca nimic din ceea ce este omenesc să nu ne fie străin. Deci nu sîntem bărbat sau femeie pe vecie. Este doar o stare temporară de încarnare.

Astfel, homosexualii nu ar fi decît entităţi în tranziţie între două corpuri de sex diferit şi nu anormali sau perverşi sau mai simplu, entităţi care şi-au schimbat recent sexul şi încă nu s-au obişnuit complet cu noul lor corp!

Iată o lectură foarte frumoasă a lui Cayce despre necesitatea de a traversa experienţe multiple, în toate stările, în ambele sexe, în toate ţările:

Sufletul - expresie a dorinţei lui Dumnezeu de a avea un însoţitor -trebuie să-şi găsească el însuşi expresia şi în acest scop, sufletele bărbaţilor şi femeilor au fost chemate la fiinţă, pentru ca fiecare suflet să poată deveni tovarăşa / tovarăşul lui Dumnezeu, perfect adaptat (ă) la această împărăţie divină.Este deci necesar ca sufletul omenesc să se perfecţioneze de-a lungul multor experienţe; el trebuie să parcurgă toate împărăţiile existente. Aceasta pentru ca sufletul, după atingerea perfecţiunii, să nu fie în dezacord cu împărăţia frumuseţii, a armoniei şi forţei divine unde este

chemat să devină însoţitoarea/însoţitorul acestei Forţe creatoare (Dumnezeu, în cayciană)!

De aici necesitatea acestor experienţe de viaţă care nu sînt decît ocazii de a evolua; într-adevăr, indiferent de nivelul de conştiinţă la care fiecare dintre noi crede că a ajuns, Tatăl doreşte ca fiecare suflet să continue să-şi desfăşoare firul de aur al forţei sale conştiente pentru a urca pînă la el. (Lectura 805-4).

Această lectură ne face să înţelegem de ce ne schimbăm adeseori sexul de la o viaţă la alta.

Dar mai există entităţi care se încarnează numai în corpuri masculine - sau numai în corpuri feminine. Aceasta depinde de programul lor.

De exemplu, Cayce a dat pentru el însuşi o serie de încarnări numai masculine - dar în care a trecut prin experienţa vieţii de familie. După Cayce, însuşi Christos n-ar fi avut decît încarnări masculine: ca Adam, Melhisedec, Iosua, Iosif etc. (dar vom reveni la acest subiect). Motivul este că avea un program de iniţiator. Cel care trebuie să arate calea, care este Primul, Mielul Întîi-Născut al lui Dumnezeu corespunde valorilor masculine ale Berbecului. Pe cînd Maria, Mama sa, reîncarnare a Evei, n-ar fi avut decît încarnări feminine pentru că ea trebuie să arate cealaltă parte a iubirii creatoare, polaritatea feminină care este Pămînt, fruct, receptivitate, tăcere, alchimie secretă necesară naşterii sufletelor.

Cu toate acestea, încarnările repetate într-un singur sex au şi inconveniente:

Entitatea este una din cele care nu şi-au schimbat niciodată sexul, astfel ea este femeie pînă în vîrful unghiilor - dependentă şi totuşi, nici mai mult nici mai puţin decît alţii scutită de nevoia unui tovarăş... Dar entitatea nu ajunge să înţeleagă aceste emoţii la ceilalţi (de alt sex); nu mai mult decît îi înţeleg aceştia emoţiile şi felul de a fi... (Lectura 2390-1).

Alegerea sexului se face în mod liber după dorinţa fiecărui suflet:

Depinde de dorinţele care au fost formate de entitate de la începutul încarnării sale precedente [..]. Dorinţa, atunci cînd este hrănită şi întreţinută, poate schimba un univers! Căci din dorinţele inimii se nasc activităţile creierului şi cele ale fiinţei fizice, ca şi forma acesteia. (Lectura 276-3).

Universul lui Edgar Cayce