Reîncarnarea made by Cayce

Cayce va ieşi aşadar din această teribilă criză de conştiinţă în care se zbătuse ani de zile. Se va face lumină totală în mintea sa din stare de veghe: da, reîncarnarea este creştină! Nu numai că este compatibilă cu învăţătura lui Christos, ci mai mult: a făcut parte din aceasta la început.

Scoasă din ambalajul său indian, reîncarnarea devine universală, accesibilă oricărui om de bună credinţă. Ea dă un răspuns întrebărilor tulburătoare pe care ni le punem - întrebări la care bisericile oficiale nu pot răspunde.

De exemplu, problema Răului: De ce Jules s-a născut infirm, în timp ce Jim beneficiază de o sănătate de fier? De ce Dumnezeu, în bunătatea Sa, permite o astfel de inegalitate? De ce unii se nasc bogaţi şi alţii săraci?

Clerurile diferitelor biserici răspund: "Acestea sînt tainele Voinţei divine; trebuie să ne înclinăm fără să le înţelegem". Un astfel de răspuns nu se mai poate accepta în secolul XX: înseamnă să-i consideri pe fideli debili!

Dimpotrivă, filosofia cayciană a reîncarnării nu se teme să răspundă acestor întrebări. Ea oferă o explicaţie clară, coerentă, logică, acceptabilă pentru spiritele ştiinţifice occidentale.

Reîncarnarea ar putea fi înţeleasă ca o variantă a "teoriei Evoluţiei".

Dar trebuie să explicăm puţin acest cuvînt bizar: karma, care este sanscrit şi înseamnă "acţiune şi reacţiune".

Aş fi tentată să-l traduc prin "bilanţul" care rezultă într-adevăr din diferitele acte precedente. Karma este principiul activ al Legii Evoluţiei; ea este în sine un program de transformare continuă. Cayce a explicat foarte des şi îndelung acest subiect. După el, ceea ce a făcut rău sau bine revine în mod necesar într-o viaţă următoare. Este "Legea Bumerangului", formulată de Vechiul Testament: "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". (Nu pentru a-i îndemna pe oameni la răzbunare, ci pentru a-i face

să reflecteze puţin la consecinţele actelor lor).

Această "Lege a cauzei şi efectului" este, după Cayce, automată, absolut ca legile fizicii:

Fiecare suflet plăteşte pentru propriile lui greşeli, NU pentru ale altuia. (Lectura 1056-2).

Unul din marile principii de bază - pe cale să devină principiul întregii psihologii holistice - este că: Mind is the builder, frază pe care Cayce o repetă neîncetat. Adică: "Spiritul (omenesc) este constructorul".

Corpul nostru fizic este doar rezultatul activităţii mentalului nostru... Şi, de asemenea, al tuturor împrejurărilor exterioare ale vieţii pe care le întîlnim. Reîncarnarea, după Cayce, pune accent pe responsabilitatea noastră globală.

Fiecare gînd rău antrenează un act rău şi fiecare gînd bun, un act bun. De altfel, gîndirea în sine este un act. Fiecare act rău are în noi înşine urmări pe care le proiectăm în exterior. Nu sîntem niciodată victim ale cuiva, ci numai propriile noastre victime şi ale actelor noastre trecute.

Omul bun care nu are "decît necazuri" a fost poate un monstru în urmă cu zece mii de ani: el se confruntă astăzi cu consecinţele trecutului său karmic.

Am spune că sîntem mai întîi fiii operelor noastre. Evident, este o filosofie care obligă la rectitudine. Ceea ce nu place tuturor!

Filosofia indiană nu admite nici o abatere de la rigoarea legii karmice a cauzei şi efectului. Astfel, în gîndirea religioasă a Indiei, "roata" reîncarnărilor succesive se învîrte la nesfîrşit de-a lungul secolelor, pînă cînd ultima fărîmă de karmă este plătită. Greu, greu, greu... Este ca un examen pe care ar trebui să-l treci în fiecare an şi la cea mai mică bîlbîială ai picat: trebuie atunci să repeţi clasa şi chiar să o repeţi de trei-patru ori!... Unii se descurajează... Şi iau de la capăt, interminabil,

aceleaşi erori!

Universul lui Edgar Cayce