Majoritatea
americanilor din secolul XX care au venit să-l consulte pe Cayce îl cunoscuseră
deja în una din vieţile lor precedente iar unii dintre ei îi fuseseră foarte
apropiaţi. Soţia, secretara, copiii, cei mai buni prieteni se pare că au fost
toţi amestecaţi mai mult sau mai puţin în aventurile din alte vieţi. La
început, mi s-a părut o coincidenţă bizară. Şi apoi am reflectat: dacă ne
reîncarnăm pe cicluri, după "afinităţile elective", ar fi deci logic
ca în aceleaşi epoci şi în aceleaşi împrejurări să se regăsească periodic
oameni care trebuie să înfăptuiască ceva împreună.
Ei
sînt sensibili la aceleaşi vibraţii. Regăsim aceleaşi vechi cunoştinţe care
făceau parte din aceleaşi promoţii...
Ca multe suflete care au intrat în acest ciclu din
1910, 1911 sau în timpul acestui ciclu, entitatea a fost atlantă... (Lectura
2428-1).
Vom
regăsi în capitolul următor aceste cicluri istorice sau preistorice de
reîncarnări colective.
Indivizii de pe Pămînt evoluează din ciclu în ciclu,
în linia proprie de dezvoltare, în relaţiile lor cu ceilalţi şi în activităţile
pe care trebuie să le întreprindă într-o asemenea viaţă terestră. Fiecare apucă
pe drumul său în împrejurări foarte exacte. (Lectura 993-4).
Fiecare ciclu aduce sufletul-entitate la o nouă
întretăiere de drumuri unde se simte atras spre una sau mai multe activităţi pe
Pămînt. Dar aceste activităţi au fost alese special ca entitatea să se
înţeleagă
cauza: ele sînt o parte necesară din experienţa sa
totală. (Lectura 3128-1).
Universul lui Edgar Cayce
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu